Iubirea cea fără de început: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
Descoperă dogma Sfintei Treimi: iubirea veșnică a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, lumină fără de început și comuniune dumnezeiască în Biserica Ortodoxă.
Dogma Sfintei Treimi – Taina Iubirii celei veșnice
Preasfântă Treime, miluiește-ne pre noi.
Doamne, curățește păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre.
Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Sfânt Numele Tău. Amin.
Iubiților credincioși,
Dogma Sfintei Treimi nu este o învățătură rece a minții, ci însăși taina ființei și a vieții a tot ceea ce există, văzut și nevăzut. Ea este adâncul necuprins al iubirii dumnezeiești, început fără început și sfârșit fără sfârșit. Căci Treimea este iubire veșnică, iar iubirea care nu are început și nu cunoaște sfârșit este lumină neapusă.
Dumnezeu este iubire
(I Ioan 4, 8).
Iar iubirea aceasta nu este singurătate, nici închidere în sine, ci comuniune desăvârșită a Trei Persoane:
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – o singură Ființă, o singură Dumnezeire, o singură slavă.
Lumina iubirii – descoperită în Hristos
Mântuitorul grăiește:
Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieții
(Ioan 8, 12).
Prin aceasta S-a arătat pe Sine ca fiind însăși Lumina iubirii dumnezeiești. Unde este iubire, acolo este putere care biruiește răul; unde nu este iubire, acolo se află neputință și moarte sufletească.
Biserica Ortodoxă mărturisește pe Sfânta Treime ca pe Dumnezeul iubirii. Fiul iubește pe Tatăl în Duhul Sfânt, iar această iubire intratrinitară se revarsă asupra lumii prin întrupare și jertfă.
Că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică
(Ioan 3, 16).
Revelația Treimii în Vechiul și Noul Testament
În Legea Veche, Treimea Se arată în chip tainic:
– la zidirea omului;
– la stejarul din Mamvri;
– în cântarea serafimilor văzută de proorocul Isaia: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot”.
Însă plinătatea descoperirii vine prin Mântuitorul Iisus Hristos. El vorbește limpede despre Tatăl, despre Sine ca Fiu și despre Duhul Sfânt.
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața
(Ioan 14, 6).
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut
(Ioan 1, 18).
Revelația nu mai așteaptă o altă împlinire înainte de Parusie. În Hristos s-a arătat deplin și definitiv taina Treimii.
De la dreptate la iubire
În Vechiul Testament strălucește dreptatea.
În Noul Testament se descoperă deplin iubirea.
Un Dumnezeu monopersonal nu ar putea avea în Sine comuniune și iubire. Dar Dumnezeul Treimic este comuniune veșnică de Persoane. De aceea, temelia existenței este iubirea, nu frica.
Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu ne-a făcut fii după har. Părinții Bisericii au mărturisit:
Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască.
Crucea unește cerul cu pământul.
Învierea biruiește moartea.
Înălțarea arată desăvârșirea firii omenești.
Cincizecimea deschide lucrarea Duhului Sfânt în Biserică.
Toate acestea sunt etape nedespărțite ale descoperirii Treimii și ale mântuirii noastre.
Taina comuniunii veșnice
În sânul Treimii:
↪ Tatăl este izvorul dumnezeirii;
↪ Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toți vecii;
↪ Duhul Sfânt purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul.
Tatăl Se dăruiește veșnic.
Fiul primește veșnic.
Duhul Sfânt este bucuria și legătura iubirii dintre Tatăl și Fiul.
Această mișcare veșnică a iubirii este temelia creației și a îndumnezeirii omului.
Treimea – ținta desăvârșirii noastre
Mântuitorul n-a venit să strice Legea, ci să o împlinească (Mt. 5, 17).
El a descoperit că unicul Dumnezeu este întreit în Persoane.
Prin Duhul Sfânt, Hristos rămâne prezent în Biserică până la sfârșitul veacurilor. Între Înălțare și Parusie, credincioșii trăiesc taina Treimii prin har, prin Sfintele Taine, prin rugăciune și iubire frățească.
Cuvântul cel mai adânc al teologiei rămâne mărturisirea Apostolului Ioan:
Dumnezeu este iubire.
Iar iubirea aceasta nu este idee, ci Persoană; nu este simbol, ci Viață; nu este abstracție, ci Lumină veșnică.
Sfânta Treime este temelia existenței noastre și scopul desăvârșirii noastre.
Din Treime venim, în Treime trăim și spre Treime ne îndreptăm.
Să păstrăm în inimă această mărturisire:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
"Medicamentul lumii nu este streptomicina sau știu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertaţi-vă, iubiți-vă, mai vizitați-vă, încurajați-vă, ajutați-vă!
RăspundețiȘtergereCând va dispărea iubirea va veni sfârşitul lumii! "
(Părintele Ioanichie Bălan)
Respingerea lui Hristos, indiferent de motivele sale, este un aspect negativ al libertății noastre.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereRidicându-mă din somn, Îți mulțumesc, Sfântă Treime, că în mulțimea bunătății și îndurării Tale, nu te-ai mâniat pe mine cel leneș și păcătosul, nici nu m-ai nimicit în fărădelegile mele, ci ai păstrat dragostea Ta obișnuită față de oameni; iar când eram prosternat în deznădejde, M-ai ridicat să fac rugăciunea de dimineață și să slăvesc puterea Ta. Și acum luminează ochiul minții mele; deschide-mi gura ca să privesc cuvintele Tale și să înțeleg poruncile Tale și să fac voia Ta și să-ți cânt cu mărturisire din inimă și să laud Numele Tău preasfânt, al Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. , acum și pururea și în veacurile veacurilor. Amin.
RăspundețiȘtergereCand iubesti profund, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.
(Blaise Pascal)
RăspundețiȘtergere„Iubeşte şi fă ce vrei”, înseamnă de fapt: „Iubeşte-L pe Dumnezeu, şi fă ce vrei”
O tânără şi-a întrebat într-o zi tatăl cum ar trebui să danseze (dacă este invitată la o petrecere). Tatăl i-a răspuns: „Dansează ca să te simţi bine; dar simte-te bine în aşa fel încât, întorcându-te acasă, în camera ta, să mai poţi privi icoana Domnului şi să-I mulţumeşti — şi să nu te ruşinezi privindu-L în faţă”.