Canonul bizantin: Structură, simbolistică și rolul său în tradiția liturgică.
Canonul bizantin, o formă poetică complexă a imnografiei ortodoxe. Sa impus în cultul Bisericii între secolele VII-XII, devenind o expresie profundă a legilor dintre Vechiul și Noul Testament. Structurat din nouă ode simbolizând cetele îngerești, canonul a fost consacrat de mari imnografie. precum Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Nicodim Aghioritul . † Imnografia bizantină cunoaște un moment de maximă înflorire între secolele al VII-lea și al XII-lea, prin apariția unei noi specii a liricii religioase: canonul. Având o structură mai complexă decât condacul pe care tinde să îl înlocuiască, această strălucitoare creație a Bizanțului se va impune repede, dovedind până astăzi o vitalitate uimitoare. Canonul a fost alcătuit sau introdus în limba greacă de Sfântul Andrei Criteanul , al cărui Canon Mare, de pocăință, este slujit în Postul Mare. Ulterior, acest stil imnografic a fost dezvoltat în secolul al IX-lea de Sfinții Ioan Dama...