Sensul Pierdut al Rugăciunii † Învăţătura RUGĂCIUNII pierdute A fost odată un om care se trezea dis-de-dimineață și mergea pe malul mării pentru a întâmpina răsăritul soarelui în rugăciune către Dumnezeu. Copilul lui îl admira și, crescând, a preluat obiceiul de a se trezi devreme și de a privi răsăritul pe țărm. Însă, odată ajuns om mare, a uitat de scopul inițial: nu mai rostea nicio rugăciune. Și mai târziu, și el a avut un fiu. Cel mic, văzându-l în fiecare dimineață cum iese și mergea pe malul mării, a început și el să facă la fel. Când a crescut, a ajuns să se trezească și el dis-de-dimineață ca să vadă răsăritul… dar, uitându-se la valurile line, s-a întrebat: - Eu de ce fac asta? Și a renunțat, lăsând să se stingă un obicei bun și folositor – pentru că scopul lui pierduse-se din vedere obiceiul străbunilor.
Mare este numele Sfintei Treimi !