Rugăciune Pentru Toți

   Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Vindecătorul de Boli † Despre Sfântul Mare Mucenic Pantelimon    Sfântul Pantelimon, numit și „ vindecătorul neîntrecut ”, este prăznuit pe 27 iulie. El a fost un tânăr medic creștin în cetatea Nicomidia, care și-a pus harul dumnezeiesc în slujba bolnavilor și a celor aflați în suferință. Prin credință și rugăciune, a săvârșit nenumărate tămăduiri și a mărturisit pe Hristos până la martiriu. Sfântul Pantelimon rămâne un ocrotitor al celor bolnavi, al slăbănogilor și al celor încercați de orice patimă. Importanța rugăciunii    Rugăciunea este puterea care ne leagă de Hristos și de Tainele mântuirii. Prin mijlocirea sfinților, glasul nostru ajunge înaintea tronului Cereștilor Puteri, iar harul se revarsă asupra celor ce cer cu credință. Când ne simțim slăbiți trupește sau sufletește, când patimile ne copleșesc, ne adresăm sfântului medic Pantelimon , cerându-i mijlocirea sa neîntreruptă. Rugăciune cătr...

   Renașterea din cenușa traficului †    Calea, Adevărul și Viața în exil    „ Dimineaţa care nu se va sfârşi ” (2016), debutul în lungmetraj al regizorului Ciprian Mega, sparge tiparele cinematografiei româneşti prin îndrăzneala poveştii şi adâncimea temelor pe care le tratează: emigraţie, prostituţie, corupţie diplomatică şi suferinţa sufletească a personajelor. Abordând o realitate dură – traficul de carne vie şi neimplicarea diplomaţiei – filmul îşi poartă spectatorul pe un traseu spiritual care se desăvârşeşte în triumful credinţei. Prin confruntarea dintre haina dispreţului uman şi lumina iertării, Ciprian Mega construieşte o frescă cinematografică unică, în care suferinţa devine poartă spre revelaţie. Contextul artistic şi biografic al regizorului    Ciprian Mega (n. 24 iulie 1985) este nu doar scenarist şi regizor, ci şi preot ortodox, cu studii teologice aprofundate în România şi Marea Britanie. Hirotonit în 2009, el a pus bazele primu...

   Autorul explorează misterul suferinței și al morții prin prisma credinței, surprinzând durerea pierderii și speranța nemuririi în Hristos. Meditând asupra motivului pentru care Dumnezeu a permis suferința și moartea tatălui, ajungând la concluzia că, deși nu a primit o vindecare miraculoasă, am lăcrimat pentru tatăl meu. La final, experiența este transformată într-o mărturie despre iubirea divină și credința în viața veșnică. †    Nu ştiu de ce Dumnezeu a îngăduit suferința tatălui meu. Nu ştiu de ce a îngăduit moartea lui. Nu pot nici să îmi explic de ce nu l-a vindecat, aşa cum a făcut, de nenumărate ori în istorie, cu mii și mii de bolnavi. Dar un lucru ştiu cu o certitudine de neclintit: Hristos a lăcrimat pentru tatăl meu. Şi asta întrece orice altă minune. Fiindcă din lacrima lui Dumnezeu curge, ca un fluviu, Viaţa care nu poate fi biruită de moarte.    Cu mulți ani în urmă, am auzit o întâmplare care a rămas definitiv în sufletul meu și pe care ab...