Rugăciune Pentru Toți

   Astăzi, vă aducem o poveste minunată, scrisă de Eliana Popa, despre puterea pocăinței, mila lui Dumnezeu și felul tainic în care El ne cheamă la îndreptare. †    Pustnicul, tâlharii și rămurica iertării   ÎN PEȘTERA CU FOCU-N VATRĂ de Eliana Popa  Trăia odată-ntr-o pădure, un pustnic tare cuvios, Se nevoia în rugăciune și mult îl îndrăgea Hristos, Și a primit un mare dar( dorit de orice muritor) Adeseori să i se-arate, chiar îngerul său păzitor! Stăteau de vorbă față-n față, ca doi prieteni minunați, Un înger lângă un sihastru, cu dragostea de sus, legați! Dar într-o zi, în care moșul porni să caute bureți, Văzu în fața lui o ceată, cu câțiva vajnici călăreți. Și după ei, legat în lanțuri, mergea un hoț ce-a tâlhărit, Târât spre locul de pedeapsă, fiind la moarte osândit. Îşi zise cuviosu-n barbă, oftând, aceste cuvințele: ,, - Aşa! Așa! Să-şi ia pedeapsa pentru purtările lui rele! " Şi începând din ziua aceea, când pe tâlhar l-a judecat, Prietenul său, ...

   Psalmul 88 este o rugăciune profundă și emoționantă a Proorocului David , în care aceasta își exprimă suferința și disperarea în fața încercărilor și nevoilor sale sufletești. În acest psalm, David apelează la mila și ajutorul lui Dumnezeu, amintind de legământul făcut cu el și de promisiunile divine. Prin acest psalm, suntem invitați să reflecteze asupra fragilității umane și să caute mângâiere în promisiunile divine, chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții. Psalmul 88 rezonează cu toți cei care se confruntă cu suferința și incertitudinea, oferind o voce de alinare și speranță în mijlocul adversităților. † 1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta. 2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea, 3. Că ai zis: «În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău. 4. Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu: 5. Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău». 6. Lăuda-vor cerurile minunil...

   Psalmul 91 , atribuit Proorocului David , este o expresie profundă de laudă și mulțumire adusă Domnului. În acest psalm, David subliniază importanța recunoașterii milei și adevărului divin, îndemnându-i pe credincioși să se bucure de lucrările lui Dumnezeu și să-și găsească speranța în El. Psalmul evidențiază contrastul între cei drepți și cei răi, subliniind că, în ciuda aparențelor, Dumnezeu este întotdeauna prezent și just. Cu imagini evocatoare ale florilor și creșterii în credință, David ne amintește că, prin credință, putem înfrunta dificultățile și ne putem încrede în puterea divină care ne susține, aducându-ne alinare și fericire chiar și în vremuri de încercare. † 1. Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte, 2. A vesti dimineața mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea, 3. În psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută. 4. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura. 5. Cât s-au mărit lucruri...

   Psalmul 116 este o expresie profundă a recunoștinței și a încrederii în Dumnezeu.     Autorul, conștient de mila îndurare divină și din împărțirea experienței personale de salvare, evocând momente de dificultate și suferință care a fost eliberat. Psalmul subliniază importanța laudei și a recunoștinței, invitând toate neamurile și popoarele să-L laude pe Domnul pentru bunătatea și fidelitatea Sa. În versurile sale, se remarcă tema universalității iubirii divine, care se extinde dincolo de limită unei singure comunități. Adevărul lui Dumnezeu rămâne veșnic, oferind speranță și mângâiere celor care Îl caută.  Psalmul 116 ne amintește că, în fața provocărilor vieții, recunoașterea și lăudarea Domnului sunt cheia unei vieți pline de credință și mulțumire. † 1. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele; 2. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

  Psalmul 129 , cunoscut și sub denumirea de „Cântarea din adâncuri”, este o rugăciune de pocăință și speranță. Psalmistul exprimă strigătul către Dumnezeu din adâncurile suferinței, implorându-L să asculte rugăciunea sa. El recunoaște fragilitatea umană în fața păcatului și afirmă că, fără mila divină, nimeni nu poate supraviețui. Psalmistul pune nădejdea în Dumnezeu, așteptând cu răbdare mântuirea promisă, atât pentru sine, cât și pentru întregul popor Israel. Textul subliniază tema milostivirii divine și a eliberării de păcate. † 1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu! 2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. 3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? 4. Că la Tine este milostivirea. 5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, 6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul...