Viața Sfântului Daniil Stâlpnicul – Minunatul nevoitor care a trăit 33 de ani pe stâlp, între Cer și pământ

Viața Sfântului Daniil Stâlpnicul – Minunatul nevoitor care a trăit 33 de ani pe stâlp, între Cer și pământ

Descoperă viața impresionantă a Sfântului Daniil Stâlpnicul, nevoitorul care a trăit 33 de ani pe un stâlp, în rugăciune neîncetată. O pildă rară de credință, curaj și asceză creștină, prăznuit pe 11 decembrie.

 Viața Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul – Omul care a trăit 33 de ani între Cer și pământ

Viața Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul, prăznuit pe 11 decembrie, pare la prima vedere o poveste imposibilă. Și totuși, timp de 33 de ani, el a trăit în văzduh, pe un stâlp înalt, fără să coboare nici măcar o dată pe pământ, biruind geruri cumplite, furtuni năprasnice, ploi torențiale și arșițe mistuitoare. Neclintit în rugăciune și credință, Cuviosul Daniil ne-a lăsat una dintre cele mai impresionante pagini ale ascezei creștine, înscriindu-se în rândul marilor stâlpnici ai Bisericii, alături de Sfântul Simeon Stâlpnicul, mentorul său duhovnicesc.

Cum s-a nevoit până la sfârșitul vieții? De ce a ales această cale neobișnuită pentru „intrarea în Rai”? Răspunsurile le găsim în viața lui plină de lumină și jertfă.

Stâlpnici – nevoitorii acoperiți de Cer

Sinaxarul Bisericii este o adevărată comoară care cuprinde viețile sfinților ce au răbdat chinuri cumplite: arderi în foc, torturi, prigoniri, lupte cu fiare sălbatice. Dar tot acolo găsim și istorisirile acelora care au ales forme neobișnuite de nevoință, precum stâlpnicia – viețuirea pe un stâlp înalt, în rugăciune neîncetată.

Această practică ascetică a apărut în Siria, în secolul al V-lea. Stâlpnicul trăia într-un spațiu infim, sub cerul liber, expus tuturor intemperiilor. Nu avea adăpost, nu avea odihnă, iar priveliștea lumii era pentru el o icoană a rugăciunii necurmate.

Acatistul lor îi descrie ca pe adevărați ostași ai cerului:

Bucurați-vă, mucenici ai vieții sihăstrești;

Bucurați-vă, cei ce ați îndurat ploaie, vânt, ger și arșiță;

Bucurați-vă, cei căliți în focul luptelor duhovnicești;

Bucurați-vă, lipsiți de bunăstarea materială.

Sfântul Daniil avea să devină unul dintre acești atleți ai lui Hristos.

Un copil dăruit prin rugăciune

Sfântul Daniil s-a născut în satul Vitara, lângă Samosata, în Mesopotamia, într-o familie simplă de creștini, Ilie și Marta. Mama lui, mult încercată de rușinea sterilității, a strigat într-o noapte către Dumnezeu. Domnul, ascultându-i lacrimile, i-a dăruit un fiu prevestit printr-o vedenie: două candele aprinse.

Numele „Daniil” a venit în chip minunat, când egumenul mănăstirii a deschis cartea la profetul cu același nume. Era un semn pentru misiunea lui.

La doar 12 ani, copilul a fugit de acasă și a cerut să fie primit în mănăstire. Era copil cu trupul, dar bărbat în credință. Curând s-a arătat că în el sălășluiește un dor arzător după Dumnezeu.

Întâlnirea care i-a schimbat destinul: Sfântul Simeon Stâlpnicul

După ani de nevoință alături de starețul Antohie, tânărul Daniil l-a însoțit pe acesta la marele Sfânt Simeon Stâlpnicul. Când Simeon l-a văzut, l-a chemat sus pe stâlp, l-a binecuvântat și i-a prorocit că va suferi multe osteneli pentru Hristos, dar că Domnul îi va întări pașii.

Această binecuvântare avea să-i pecetluiască viața.

De aceea, când frații au vrut să-l facă egumen, Daniil a refuzat. Simțea în adâncul inimii că Dumnezeu îi pregătise alt drum.

Chemarea spre stâlp – începutul unei vieți supraomenești

Ajuns în Constantinopol, a avut o vedenie: Sfântul Simeon îl chema să se suie pe un stâlp. Un prieten i-a ridicat un turn pe țărmul Bosforului, iar într-o noapte Daniil s-a urcat în el… pentru tot restul vieții sale.

Acolo a petrecut 33 de ani, răbdând:

• geruri ce-i transformau trupul într-o statuie de gheață;
• furtuni care smulgeau cârligele de fier din stâlp;
• ploi necruțătoare;
• arșițe mistuitoare.

Ucenicii îl găseau uneori înghețat, cu barba înțepenită. Iar sfântul le spunea zâmbind:

 Dormeam dulce… rugându-mă.

Om al cerului, dar și al oamenilor

Deși trăia în văzduh, sfântul nu s-a despărțit de oameni. La el veneau:

• împărați și patriarhi,
• episcopi,
• săraci și bolnavi,
• oameni deznădăjduiți.

Dumnezeu îi dăduse darul vindecării și al proorociei. El a:

• vindecat pe Alexandra, fiica episcopului Chir, posedată;
• tămăduit un copil mut din naștere, care a rostit: „Slavă Ție, Doamne!”;
• izgonit demoni;
• întărit suflete zdrobite.

Era un far duhovnicesc în mijlocul Bizanțului.

Când Biserica era rănită, Daniil a coborât de pe stâlp

În vremea când erezia lui Eutihie făcea ravagii, tulburând pacea Bisericii, Sfântul Daniil a simțit că nevoința sa trebuie să coboare pentru o clipă între oameni.

Gestul său a uimit pe toată lumea – un stâlpnic nu părăsea stâlpul decât pentru o cauză de viață și de moarte.

Prin venirea sa în cetate, Daniil a întărit pe credincioși și a readus multe suflete la dreapta credință. Nu a scris tratate, nu a ținut discursuri. Simplul fapt că a coborât era o predică vie.

Când tulburarea a încetat, s-a întors în tăcere la stâlpul său.

Ultimele zile și mutarea la Domnul

La bătrânețe, sfântul a simțit că i se apropie sfârșitul. Și-a chemat ucenicii și le-a lăsat un testament de mare profunzime:

• să trăiască în smerenie,
• să se iubească unii pe alții,
• să păstreze pacea,
• să rămână statornici în credință.

Cu trei zile înainte de moarte, ucenicii au văzut o lumină cerească coborând spre stâlp, ca o procesiune a sfinților.

În 11 decembrie 493, Cuviosul Daniil și-a dat sufletul Domnului. În clipa morții lui, un îndrăcit s-a vindecat pe loc, iar pe cer au apărut trei cruci luminoase care au strălucit până la înmormântarea sa.

A fost îngropat la temelia stâlpului, după dorința sa, ca să nu primească slavă omenească, ci doar pe cea a lui Dumnezeu.

Ce învățăm noi din viața Sfântului Daniil Stâlpnicul?

Viața lui devine un testament pentru fiecare creștin:

• răbdare în necazuri,
• credință neclintită,
• ascultare și smerenie,
• încredere totală în Dumnezeu,
• puterea rugăciunii neîncetate.

Sfântul Daniil ne arată că adevărata măreție nu se află în confortul lumii, ci în înălțarea sufletului peste grijile vieții.

Așa cum el a răbdat „vântul, ploaia și arșița” lumii, tot așa suntem chemați și noi să răbdăm ispitele, având nădejdea că Hristos ne întărește în toate.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul

Sfinte Cuvioase Daniil, stâlp al nevoinței și al rugăciunii neîncetate,
tu, care ai răbdat gerul, vântul, arșița și furtunile pentru dragostea lui Hristos,
privește cu milă spre noi, cei slabi și împovărați de grijile acestei lumi.

Întărește-ne credința, precum ai fost și tu întărit de puterea Domnului.
Înarmează-ne cu răbdare, ca să putem răbda încercările vieții
și să nu ne clătinăm în vremea ispitelor.

Tu, care ai ridicat rugăciuni pentru oameni chiar și în mijlocul viforului,
roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru
să ne dăruiască pace în inimă, lumină în minte și curăție în gânduri.

Apără-ne de rătăcire, așa cum ai apărat odinioară Biserica de învățăturile străine.
Întărește-ne în dreapta credință și ajută-ne
să ne înălțăm sufletul mai presus de grijile trecătoare,
căutând mai întâi împărăția lui Dumnezeu.

Sfinte Daniil, nevoitorule al stâlpului ceresc,
fii pentru noi rugător și ocrotitor,
ca, prin mijlocirea ta, să dobândim mila și ajutorul Domnului. Amin.

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul

Stâlp al răbdării ai fost râv­nind strămoșilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viața celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇