„Hula împotriva Duhului Sfânt” – cuvânt de cutremur și trezire
În Matei 12, 30-32, Domnul Iisus Hristos vorbește despre hula împotriva Duhului Sfânt și despre împietrirea inimii.
Zis-a Domnul nostru
Iisus Hristos:
„ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine risipește. De aceea vă spun: orice păcat și orice hulă se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta. Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. ”
(Evanghelia după Matei 12, 30-32)
Acest cuvânt este greu și plin de adâncime. Nu vorbește despre o greșeală rostită din neștiință, nici despre o cădere din slăbiciune omenească, ci despre împietrirea inimii.
Hula împotriva Duhului Sfânt este împotrivirea voită și statornică față de adevărul vădit al lui Dumnezeu. Este refuzul luminii atunci când ea s-a arătat limpede. Este a numi răul bine și binele rău, a vedea lucrarea harului și a o socoti minciună.
Duhul Sfânt este Duhul adevărului, Care mustră lumea de păcat, Care aprinde pocăința, Care înmoaie inima cea de piatră. Când omul leapădă în chip conștient această lucrare și rămâne în împotrivire, el închide ușa iertării nu pentru că Dumnezeu nu ar voi să-l ierte, ci pentru că el nu mai voiește să se pocăiască.
Domnul arată limpede: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea.” Nu este cale de mijloc. Viața duhovnicească nu suferă neutralitate. Ori adunăm cu Hristos, ori risipim.
Să ne temem, dar nu cu frică deznădăjduită, ci cu frică mântuitoare. Câtă vreme inima suspină, câtă vreme omul se căiește și cere milă, ușa este deschisă. Hula cea neiertată este împietrirea care nu mai vrea să ceară iertare.
De aceea să păzim cu sfințenie darul credinței, să nu stingem glasul conștiinței și să nu batjocorim lucrarea harului. Să rămânem cu Hristos, ca să strângem roadele Duhului: dragostea, pacea, răbdarea și nădejdea vieții veșnice.
Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu