Acatistul Bunei Vestiri – rugăciune către Maica Domnului, bucurie, ocrotire și mântuire

Acatistul Bunei Vestiri – cântare de laudă, de nădejde și de mântuire către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Despre Acatistul Bunei Vestiri, taina Întrupării Domnului și puterea rugăciunii către Maica Domnului, ocrotitoarea creștinilor.

În rânduiala cea sfântă a Bisericii noastre dreptmăritoare, puține cântări sunt atât de dulci, atât de pline de lumină și atât de mângâietoare pentru suflet precum Acatistul Bunei Vestiri. Acesta nu este numai o înșiruire de stihuri frumoase ori o laudă adusă Maicii Domnului, ci este o adevărată scară a inimii către cer, o rugăciune de foc, o chemare a milei dumnezeiești și o mărturisire a tainei celei mari: Dumnezeu Se face Om pentru mântuirea lumii.

Acatistul Bunei Vestiri ne așază înainte minunea cea negrăită a Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos și, totodată, ne arată locul unic și neasemănat al Preasfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii. În fața acestei taine, mintea omului se oprește, iar inima începe să grăiască prin uimire, prin lacrimi și prin smerită închinare.

Taina începutului mântuirii noastre

Buna Vestire este începutul bucuriei întregului neam omenesc. Ceea ce s-a pierdut prin neascultarea Evei începe a se reface prin smerenia și ascultarea Fecioarei Maria. Îngerul Gavriil vine din înălțimea cerului și aduce vestea cea neauzită: că Fecioara va zămisli de la Duhul Sfânt și va naște pe Fiul lui Dumnezeu.

Această clipă nu este numai o întâmplare din istoria sfântă, ci este temelia nădejdii noastre. Din acel „Bucură-te!” rostit de înger către Fecioara, începe a răsări lumina peste lumea aflată în umbra morții. De aceea, Acatistul se deschide cu această revărsare de har, cu această salutare cerească, ce a ajuns până astăzi mângâierea tuturor credincioșilor.

Când auzim:
„Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,
Bucură-te, cea prin care piere blestemul”,
înțelegem că Maica Domnului nu este doar o ființă aleasă între altele, ci este vasul ales al întrupării, poarta prin care a venit Mântuitorul în lume.

Maica Domnului – scara cerului și nădejdea pământenilor

În toate icoasele și condacele acestui sfânt Acatist, Preacurata Fecioară este împodobită cu numiri pline de frumusețe și adâncime duhovnicească: scară a cerului, pod către cele de sus, stea care arată Soarele, pântece al dumnezeieștii întrupări, cheie a Împărăției, liman al celor înviforați, acoperământ al lumii.

Aceste numiri nu sunt simple podoabe ale limbii bisericești, ci mărturisesc lucrarea ei vie în viața credincioșilor. Maica Domnului este pentru sufletele noastre mijlocitoare, ocrotitoare, alinare și întărire. Ea este cea care adună lacrima omului și o poartă înaintea Fiului său. Ea este Maica milostivirii, care nu leapădă pe cel păcătos, ci îl cheamă la pocăință, la întoarcere, la nădejde.

De aceea, poporul binecredincios a iubit din vechime acest Acatist, căci în el află și dogmă, și rugăciune, și frumusețe, și mângâiere. În el află adevărul credinței și dulceața chemării:
„Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”

Acatistul – școală a smereniei și a credinței

Rostind cu luare-aminte Acatistul Bunei Vestiri, vedem cum Maica Domnului stă înaintea lui DUMNEZEU în adâncă smerenie. Ea nu se înalță pe sine, nu se laudă, nu cere nimic pentru sine, ci primește voia lui Dumnezeu cu inimă curată și cu supunere sfântă. În această smerenie a ei se află puterea cea mare a alegerii dumnezeiești.

Lumea de astăzi caută slavă, putere, întâietate, zgomot. Însă Dumnezeu caută inimă smerită și curată. Acolo Se odihnește harul. Acolo Se naște pacea. Acolo începe mântuirea. Fecioara Maria ne învață că adevărata înălțare nu vine prin voia omului, ci prin plecarea lui sub voia lui Dumnezeu.

De aceea, Acatistul nu este doar o rugăciune de citit, ci și o învățătură de trăit. El ne învață tăcerea cea binecuvântată, ascultarea, curăția gândului, răbdarea și încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Bucuria care biruiește frica

În multe suflete este multă tulburare, multă frică, multă neputință. Omul de astăzi, deși are multe mijloace, este tot mai gol pe dinăuntru. Tocmai aici Acatistul Bunei Vestiri se arată a fi balsam ceresc. El aduce bucurie acolo unde este întristare, lumină acolo unde este ceață, nădejde acolo unde este deznădejde.

Nu întâmplător aproape fiecare stih începe cu acest cuvânt: „Bucură-te!”. Este chemarea cerului către omul apăsat. Este porunca blândă a harului care spune sufletului: nu te teme, nu ești părăsit, nu ești uitat. Dumnezeu a cercetat lumea, iar Maica Sa rămâne ocrotitoarea celor ce aleargă la ea.

Când omul citește Acatistul cu inimă zdrobită, el nu mai rămâne singur cu durerea sa. Rugăciunea îl ridică. Cântarea îl încălzește. Numele Maicii Domnului îi aduce pace. Și din adâncul sufletului începe a se auzi, poate încet, dar adevărat, glasul nădejdii.

Rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu – izvor de mângâiere

La sfârșitul Acatistului, rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este o adevărată revărsare de dragoste și de evlavie. În ea, credinciosul pune înaintea Maicii Domnului toate durerile omenești: boala, lipsa, primejdia, tulburarea, războiul, neputința, păcatul, frica morții și dorul mântuirii.

Această rugăciune ne arată cum a simțit dintotdeauna poporul credincios lucrarea Maicii Domnului: ca pe un acoperământ nebiruit, ca pe o mijlocitoare fierbinte, ca pe o mamă a tuturor celor necăjiți. Nimeni nu pleacă rușinat de la ea, dacă vine cu credință, cu smerenie și cu pocăință.

Ea este „nădejdea celor fără de nădejde”, „ajutătoarea celor lipsiți”, „mângâierea celor întristați”, „sănătatea celor bolnavi”, „liman bun celor înviforați”. Câte inimi nu s-au sprijinit pe aceste cuvinte? Câte lacrimi nu s-au uscat prin chemarea numelui ei? Câte case nu s-au păzit prin icoana ei și prin rugăciunea făcută înaintea ei?

Acatistul Bunei Vestiri în viața credinciosului

Acatistul acesta este bine să fie citit nu numai la praznicul Bunei Vestiri, ci ori de câte ori sufletul are trebuință de întărire, de luminare și de acoperământ ceresc. El se citește cu lumânare aprinsă, cu mintea adunată, cu inimă smerită, fără grabă, fără risipire. Nu numărul citirilor este cel care aduce folos, ci starea inimii.

Cel ce citește acest Acatist cu evlavie începe să înțeleagă mai adânc taina credinței: că Dumnezeu lucrează în tăcere, în smerenie, în curăție și în ascultare. Începe să simtă că Maica Domnului nu este departe, ci aproape, grabnic ajutătoare și blândă ocrotitoare.

În casele unde se citește Acatistul Bunei Vestiri cu credință, se așază alt duh: mai multă pace, mai multă răbdare, mai multă lumină. În inimile care o cheamă pe Maica Domnului se aprinde încet candela nădejdii.

🕀🕀🕀

Acatistul Bunei Vestiri este, cu adevărat, cântarea bucuriei mântuirii noastre. El ne aduce aminte că cerul s-a deschis omului, că blestemul s-a risipit, că Dumnezeu S-a apropiat de făptura Sa și că o Fecioară MARIA a devenit Maica Vieții.

Să-l citim, dar, cu credință. Să-l rostim cu evlavie. Să ne lipim inima de aceste „Bucură-te”-uri cerești, căci în ele este și dogmă, și rugăciune, și lacrimă, și mângâiere, și nădejde.

Și ori de câte ori povara vieții ni se va părea prea grea, să alergăm sub acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și să-i zicem din adâncul sufletului:

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Acatistul Bunei Vestiri ⤵

👉   Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condac 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icos 1

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,
Bucură-te, cea prin care piere blestemul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești,
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,
Bucură-te, că ești scaun Împăratului,
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,
Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura,
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 2

Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu, că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia?

Icos 2

Înțelesul cel greu de pătruns cău­tând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus,
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere,
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos,
Bucură-te, capul poruncilor Lui,
Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu,
Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ,
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită,
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor,
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă,
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut,
Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți,
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 3

Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă, și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!

Icos 3

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite
Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte,
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre,
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor,
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor,
Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării,
Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor,
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite,
Bucură-te, curăția a toată lumea,
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori,
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

Condac 4

Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icos 4

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului,
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare,
Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți,
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului,
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești,
Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești,
Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere,
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri,
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței,
Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă,
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul,
Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 5

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!

Icos 5

Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse,
Bucură-te, raza zilei celei de taină,
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii,
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii,
Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie,
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni,
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească,
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate,
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc,
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor,
Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși,
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 6

Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

Icos 6

Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăb­dând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor,
Bucură-te, căderea demonilor,
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii,
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească,
Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc,
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață,
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric,
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul,
Bucură-te, hrană și potir cu mană,
Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte,
Bucură-te, pământul făgăduinței,
Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 7

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

Icos 7

Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii,
Bucură-te, cununa înfrânării,
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii,
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească,
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii,
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc,
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți,
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept,
Bucură-te, iertarea multor greșiți,
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală,
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 8

Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!

Icos 8

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput,
Bucură-te, ușa tainei celei de cinste,
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși,
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși,
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi,
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi,
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una,
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea,
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii,
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul,
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos,
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 9

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

Icos 9

Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu, că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:

Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu,
Bucură-te, comoara rânduielii Lui,
Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți,
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători,
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți,
Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme,
Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor,
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor,
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței,
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte,
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască,
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

Condac 10

Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

Icos 10

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:

Bucură-te, turnul fecioriei,
Bucură-te, ușa mântuirii,
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles,
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc,
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine,
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte,
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției,
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță,
Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși,
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc,
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 11

Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

Icos 11

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător,
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse,
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele,
Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet,
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină,
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe,
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței,
Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului,
Bucură-te, baie, care speli conștiința,
Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei,
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos,
Bucură-te, viața veseliei celei de taină,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 12

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!

Icos 12

Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născă­toa­re de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:

Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul,
Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții,
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul,
Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată,
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși,
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși,
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii,
Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției,
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele,
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii,
Bucură-te, tămăduirea trupului meu,
Bucură-te, mântuirea sufletului meu,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!  

Condac 13

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! 

(acest condac se zice de trei ori ☝)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,
Bucură-te, cea prin care piere blestemul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești,
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,
Bucură-te, că ești scaun Împăratului,
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,
Bucură-te, cea prin care se înno­iește făptura,
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din ne­voi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ⤵

O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare.

Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasă a luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, palat al Preasfântului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ceresc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă;

Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire.

O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios.

Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.

O, milostivă și preaîndurată împărăteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă împotriva noastră. Miluiește și mântuiește prin rugăciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.

Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile îngerești să se desfăteze.

Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși suntem nevrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit, și să stăm fără de rușine în ziua Judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește!   Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇