Ziua Bibliei (13 noiembrie) – De ce cinstim Sfânta Scriptură în ziua Sfântului Ioan Gură de Aur

Ziua Sfintei Scripturi: Ziua Bibliei (13 noiembrie)

Ziua Bibliei se sărbătorește pe 13 noiembrie, în ziua Sfântului Ioan Gură de Aur, ca îndemn la citirea Sfintei Scripturi și la formarea duhovnicească a credincioșilor.

În rânduiala Bisericii Ortodoxe, cinstirea sfinților se împletește firesc cu cinstirea darurilor pe care Dumnezeu le-a așezat în viața Bisericii. De aceea, în ziua pomenirii Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie), sărbătorim și Ziua Sfintei Scripturi – Ziua Bibliei, ca un prilej de trezire a conștiinței, de întoarcere la Cuvânt și de reînnoire a vieții duhovnicești.

  Cum a fost instituită Ziua Bibliei în Biserica Ortodoxă Română

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 14–15 noiembrie 2006, a fost hotărâtă instituirea unei zile din cursul anului dedicată Bibliei, cartea ce cuprinde cuvântul lui Dumnezeu, comoara cea mai prețioasă de lumină și mântuire pe care El a dăruit-o oamenilor.

Scopul Zilei Bibliei este limpede și foarte actual: să ne reamintească fiecăruia datoria morală și de conștiință de a citi Sfânta Scriptură, ținând seama de rolul ei în:

↪   viața liturgică a Bisericii (Scriptura este citită și tâlcuită în slujbe),
↪   formarea duhovnicească (mintea se luminează, inima se îndreaptă, voința se întărește).

În acest sens, Sfântul Sinod a hotărât ca Ziua Bibliei să fie în data de 13 noiembrie, ziua pomenirii Sfântului Ioan Gură de Aur.

  De ce tocmai de Sfântul Ioan Gură de Aur?

Pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre cei mai mari păstori și tâlcuitori ai Scripturii, un dascăl al Bisericii care a aprins în oameni dragostea pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Despre Biblie, el spune că nu este nimic în paginile ei care să nu fie spus cu scop, nimic fără folos, nimic inutil: totul a fost „dictat” de către Duhul Sfânt. Iar despre statornicia și veșnicia învățăturii dumnezeiești, același ierarh mărturisește cu putere că mai lesne este să se stingă soarele decât să treacă cuvintele Domnului.

Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că Sfânta Scriptură este de la Dumnezeu, numind acest adevăr:

↪   „capital”,
↪   „dogmă esențială și fundamentală”,
adevăr pe care nu ar trebui să-l uite niciodată cei ce cercetează, interpretează și tâlcuiesc cuvântul Scripturii.

  Scriptura – cuvânt scris, dar viață lucrătoare

Într-o lume grăbită, plină de informații și tulburări, Scriptura nu este o carte „între altele”, ci este Cuvântul lui Dumnezeu care vindecă, luminează și călăuzește. Citirea ei nu este simplă curiozitate, ci întâlnire, școală a inimii și îndreptar al vieții.

Marele teolog român Dumitru Stăniloae exprimă profund taina Scripturii: Sfânta Scriptură este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Care „S-a tâlcuit pe Sine în cuvinte”, în lucrarea Lui de apropiere de oameni, pentru ridicarea lor la El, până la Întruparea, Învierea și Înălțarea Lui ca om. Scriptura redă ceea ce continuă să facă Fiul lui Dumnezeu cu noi din această stare de Dumnezeu și om desăvârșit; ea tâlcuiește lucrarea prezentă a lui Hristos în viața credincioșilor.

Așadar, când citim Scriptura:

↪   nu doar „aflăm” ceva,
↪   ci ne întâlnim cu HRISTOS,
↪   și ne lăsăm lucrați de harul Lui.

  Ziua Bibliei – chemare la rânduială și statornicie

Ziua Bibliei nu este doar o sărbătoare „de calendar”, ci o chemare concretă:

↪  să deschidem zilnic Biblia, măcar câteva versete,
↪  să citim cu rugăciune și smerenie,
↪  să legăm citirea de viața Bisericii (Evanghelia zilei, Apostolul, Psaltirea),
↪  să cerem lui Dumnezeu luminarea minții și a inimii.

Scriptura rodește nu atunci când o citim mult, ci când o citim cu credință, cu ascultare și cu dorința de a împlini:

„ Doamne, învață-mă să fac voia Ta! ”

În Ziua Bibliei, să ne aducem aminte că Biblia nu este doar „carte sfântă”, ci glasul lui Dumnezeu către fiecare. Ea ne învață să priveghem, să ne pocăim, să iubim, să iertăm, să nădăjduim și să mergem pe calea mântuirii.

Să o cinstim așa cum se cuvine: citind-o, rugându-ne și împlinind ceea ce ne descoperă Dumnezeu prin ea.

 

    Pe teritoriul tarii noastre, prima biblie in limba romana a aparut in anul 1688. Supranumita Biblia de la Bucuresti, aceasta a fost realizata de catre episcopul Mitrofan al Husilor si de fratii Radu si Serban Greceanu si revazuta de arhiereul Gherman din Nissa Capadociei. Tiparirea Bibliei a inceput la data de 5 noiembrie 1687 si s-a incheiat in septembrie 1688.

Biblia de la Bucuresti reprezinta o opera de mari proportii pentru vremea in care a fost tiparita: are 944 de pagini, format mare. Textul este imprimat cu litere mici, chirilice, dispus pe doua coloane, cu exceptia celor doua prefete unde exista o singura coloana.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇