Cand avem o boala grava, Dumnezeu ne spune „esti pe pista de decolare”

†

 

Cand avem o boala grava, Dumnezeu ne spune „esti pe pista de decolare”.

Daca suferim de o boala venerica nu este o descoperire de la Dumnezeu ca o sa murim – nu stim asta.

Este o descoperire de la Dumnezeu ca trebuie sa ne pregatim mai intens de moarte. Sa ne desprindem mai mult de cele lumesti. Dumnezeu ne spune „esti pe pista de decolare”. Deci este nevoie de rugaciune, de tainele bisericii: spovedanie si impartasanie in principal dupa care si de maslu, in functie de imprejurari.

Cand o sa decolam? Nu stim. Stim doar ca acum ne putem concentra mai mult pe a tine drumul corect pe pista pentru ca acum diavolul incearca sa traga mai cu forta de mansa avionului sufletului nostru.  

Strategia diavolului este sa ne panicheze.

Cu toate ca facem ceea ce este omeneste posibil ca sa evitam moartea pentru a avea timp de pocainta, trebuie sa fim atenti sa nu avem o frica morbida de moarte – oricum vine.

Aici ajuta foarte mult constiinta noastra ca moartea nu este decat o trecere intr-o perioada mult mai intensa a vietii noastre pentru care trebuie sa ne pregatim cu toata seriozitatea, si nu infricosatorul sfarsit al existentei umane.

Este o strategie clasica a diavolului sa ne panicheze sau, cel putin, sa nasca anxietate relativ la boala astfel incat sa ne certam intre noi, sa paralizeze sau cel putin sa intunece mintea astfel incat sa nu se mai poata ruga si actiona luminat.

Dincolo de asta, diavolul incearca sa opreasca cu orice pret motoarele, impingandu-ne in lene, plictis, acedie sau, daca poate, in deznadejde.

Daca nu reuseste astfel, atunci ne exacerbeaza dragostea de cele lumesti, dragoste care actioneaza ca niste ancore, impiedicand decolarea in directia corecta prin durerea pricinuita de despartirea de cele trecatoare. Aceasta durere este foarte periculoasa pentru ca poate chiar sa prabuseasca sufletul la decolarea sa catre bratele Tatalui cel ceresc, vesnic si total imaterial.

Ce pot sa fac astfel incat sa termin ziua cu o inima deschisa fata de Dumnezeu?

Preocuparea este ca in clipa mortii sa fim pregatiti pentru a decola pe directia corecta care este directia unei inimi iubitoare.

Din cauza aceasta trebuie sa traim totdeauna ca si cum ar fi ultima zi. Nu putem sa ne rugam cu adevarat daca nu avem continuu constiinta faptului ca suntem in pericol de moarte si constiinta unui Mantuitor atotputernic.

Sa ne gandim totdeauna: „Daca astazi mor, ce o sa schimb in viata mea?” Ce pot sa fac astfel incat sa termin ziua cu o inima deschisa fata de Dumnezeu si de semeni?

Daca nu ne invatam din timp cu prezenta mortii, atunci cand aceasta va veni, vom fi total nepregatiti si vom suferi din cauza aceasta. Daca ne pregatim insa, moartea va fi doar o trecere spre casa noastra.

Iata o dovada a distorsiunii noastre.

De asemenea, daca avem o persoana apropiata in aceasta stare, sa nu cadem in ispita ca e mai bine sa o menajam in sensul de a-i ascunde semnificatia duhovniceasca a boli. Desigur ca vom actiona cu discernamant si nu o vom ingrozi, insa ii vom spune cu tact adevarul descris mai sus si vom lua masurile de rigoare, mai ales in ceea ce priveste tainele bisericii – Sfanta spovedanie si Sfanta Impartasanie.

Moartea este singurul lucru sigur din viata noastra, si cu toate acestea nu ne pregatim cu determinare de depasirea acesteia, mai ales atunci cand imprejurarile ne favorizeaza.

sursa: chilieathonita.ro