Binecuvântarea, pecetea harului dumnezeiesc

   Binecuvântarea, pecetea harului dumnezeiesc

†

  

   Mâna dreapta, simbolul binecuvântării dumnezeiești.
Cu dreapta, părinții și bunicii binecuvintează pe copiii și nepoții lor. Ce frumos le binecuvintează pernă pe care își pleacă capul pentru a se odihni de osteneala sau joacă zilei, pentru a avea somn odihnitor și ziditor; ce frumos se face semnul sfintei cruci, invocându-se numele Sfintei Treimi prin această binecuvântare.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeul nostru, că un adevărat Pantocrator, este zugrăvit cu Sfânta Evanghelie în mâna stânga, iar cu dreapta binecuvântându-ne pe noi, precum i-a binecuvântat pe ucenicii Săi, la Înălțarea Să la cer.

Binecuvântarea este acoperământul Bisericii Ortodoxe. Dumnezeu Se lasă și vrea să fie binecuvântat de noi oamenii: „Binecuvintează suflete al meu pe Domnul și toate cele din lăuntrul meu numele cel sfânt al Lui...“, ne zice psalmistul și cântăm noi ortodocșii creștini la toate Sfintele Liturghii. Preotul slujitor cere și el binecuvântarea de la popor pentru a începe sfintele slujbe și pentru a încheia sfintele slujbe. Plecăciunea pe care o face slujitorul lui Dumnezeu reprezintă actul smereniei pentru binecuvântarea cerută și dată.

Numai smerenia cere binecuvântare.
Creștinii ortodocși stau mereu sub această binecuvântare de la Înălțarea la cer a Mântuitului nostru Iisus Hristos. Când primim binecuvântarea, ne plecăm grumajii, ne smerim firea noastră umană pentru a o îndumnezei prin binecuvântare. Dreapta preotului care binecuvintează și împărtășește cu Trupul și Sângele lui Hristos este sfânta. De aceea, mereu o sărut. Când sărut mâna preotului sau a arhierului, eu sărut mâna lui Hristos, Care mă binecuvintează prin preot sau arhiereu.

Punerea mâinilor este concretizarea binecuvântării. Binecuvântarea urmată de punerea mâinilor reprezintă acoperământul Bisericii, prin lucrarea Sfântului Duh. De fiecare dată, dar mai ales la Taină Spovedaniei, când preotul binecuvintează și pune mâinile pe capul creștinului, sunt îndepărtate gândurile, închipuirile și imaginațiile rele; sunt dezlegate păcatele și fărădelegile spovedite; se obține liniștea și pacea sufletească și trupească. Mântuitorul Iisus Hristos a binecuvântat și Și-a pus mâinile pe bolnavi. El a poruncit ucenicilor să facă și ei asemenea, în numele Sfintei Treimi.

Punerea mâinilor este precedată de ridicarea mâinilor. Prin ridicarea mâinilor este invocat Duhul Sfânt, care Se coboară asupra credincioșilor. Duhul Sfânt invocat prin ridicarea mâinilor este transmis prin punerea mâinilor și devine lucrător prin binecuvântare.

Adeseori, binecuvântarea este însoțită de formulă: „Pace vouă!“ Această formulă o găsim la toate slujbele din Tradiția Sfânta a Bisericii Ortodoxe, dar cel mai des o întâlnim la Sfânta Liturghie și la Taină Cununiei. 

   Binecuvântarea ne ajută să dobândim, cu ajutorul Duhului Sfânt, făgăduit de Mântuitorul Iisus Hristos, la Înălțarea Să la cer, pacea noastră cu Dumnezeu, pacea cu aproapele și pacea cu noi înșine. Pacea și liniștea noastră sunt strict necesare pentru a ne putea împărtăși cu Sfântul Trup și Sânge la Sfânta și dumnezeiască Liturghie. Pacea și harul, primite prin binecuvântarea de la Taină Cununiei, taină iubirii, a unirii, a împlinirii, sunt temelia căsniciei, temelia familiei creștine.

   „Mergând învățați toate neamurile!“ Au fost cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos adresate ucenicilor și prin ei nouă, tuturor. Pentru a putea învață trebuie să ai binecuvântarea, prin punerea mâinilor. Un părinte spunea că: „O binecuvântare nu costă nimic.“ Într-adevăr, așa este, însă noi doar prin smerenia noastră putem îndrăzni să o primim. Numai cel smerit o poate obține. Omul îngâmfat, mândru, semeț, plin de sine, fățarnic și căutător de slavă deșartă nu se poate pleca prin smerenie spre binecuvântare.

   Sfântul Ioan Casian, ambasadorul scaunului de Constantinopol la Roma, care a aparat cauza Sfântului Ioan Gură de Aur prigonit de împărăteasa Eudoxia și de episcopii ce-l dușmăneau înaintea papei de la Roma, a mers în Marsilia, regiunea Provence din sudul Franței, unde a înființat două mănăstiri, una de călugări și altă de maici. Acolo a introdus tradiția răsăriteană monahală și a creștinilor din Apus. În mediul monahal, mai cu seama occidental, este foarte des folosit numelui propriu Benedict, Benedicta (Binecuvântatul, Binecuvântată). Există chiar un ordin al benedictinilor, călugări din tradiția apuseană, care și-au luat numele de la Sfântul Benedict.

   Totul este cu binecuvântare în spiritualitatea creștin-ortodoxă
Părinții Cleopa Ilie și Paisie Olaru, parcă-i văd cum, se dezlegau unul pe altul, se binecuvantau unul pe altul și își sărutau mâinile unul altuia. Nimic nu face creștinul ortodox fără binecuvântare. Totul este cu binecuvântare în spiritualitatea creștin-ortodoxă, orice început și sfârșit este cu binecuvântare. 

  Viață mea merge din binecuvântare în binecuvântare, părinte, și trăiesc în veșnică binecuvântare pe care Mântuitorul Iisus Hristos și Maică Să mi-o dau prin preoții Bisericii

„Binecuvintează părinte călătoria“

„binecuvintează pregătirea bucatelor“

„binecuvintează casă“

„binecuvintează reușită la examene“

„binecuvintează pe părinții noștri și pe copiii noștri“

„binecuvântați și iertați“ sunt doar unele din nenumăratele formule de binecuvântare pe care le folosesc creștinii ortodocși și fără de care nu se poate trăi.