Datoria inimii și datoria lumii

   DOMNUL IISUS le-a zis: 

 Dati-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui DUMNEZEU cele ce sunt ale lui DUMNEZEU!

†

 Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu

   Cuvintele Domnului Iisus nu sunt doar o replică iscusită dată fariseilor, ci o chemare la discernământ.

El nu respinge ordinea lumească — căci și aceasta este îngăduită de Dumnezeu — ci ne arată că există o ordine mai înaltă: cea a inimii.

  Datoria față de Cezar este trecătoare: impozite, legi, îndatoriri civice. Dar datoria față de Dumnezeu este veșnică: ascultarea, credința, iubirea și dreptatea inimii.
   Domnul ne învață să nu amestecăm cele două planuri: să nu aducem în templul sufletului ambițiile și mândriile acestei lumi, dar nici să nu transformăm credința într-o formă de putere omenească.

   Fariseii, pe care Iisus îi mustră atât de aspru, erau stăpâni în cuvinte, dar goi în fapte. Le plăcea să fie văzuți, lăudați, temuti — dar nu mai aveau smerenie.
De aceea Domnul le spune: „Curăță întâi partea dinăuntru a paharului.”

Și ne spune și nouă, azi, același lucru.
Să dăm lumii ceea ce îi aparține — munca cinstită, respectul legii, grija pentru aproapele.
Dar să nu dăm lumii inima noastră.
Aceea este a lui Dumnezeu

---

   Atunci mergand fariseii, au tinut sfat ca sa-L prinda pe El in cuvant. Si au trimis la El pe ucenicii lor, impreuna cu irodianii, zicand: 

 Invatatorule, stim ca esti adevarat si intru adevar inveti calea lui Dumnezeu si nu-ti pasa de nimeni, pentru ca tu nu cauti la fata oamenilor. Spune-ne deci noua: 

 Ce parere ai, se cuvine sa dam dajdie cezarului, sau nu?

 Dar Iisus, cunoscandu-le viclesugul, le-a raspuns: 

 De ce Ma ispititi, fatarnicilor? Aratati-Mi banul dajdiei. 

 Iar ei I-au adus un dinar. Si Iisus le-a zis: 

 Ale cui sunt efigia si inscriptia de pe el?

  Ei au zis: 

 Ale cezarului. 

 Atunci El le-a zis: 

 Dati-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui DUMNEZEU cele ce sunt ale lui DUMNEZEU! 

Si auzind ei acestea, s’au minunat si lasandu-L, s’au dus.

 In ziua aceea s’au apropiat de El saducheii, cei ce spun ca nu este inviere, si L-au intrebat, zicand: 

 Invatatorule, Moise a zis: - Daca cineva moare fara sa fi avut copii, fratele sau s’o ia de sotie pe femeia lui si sa-i ridice urmas fratelui sau. Dar la noi erau sapte frati si cel dintai s’a insurat si a murit fara sa aiba urmasi, lasand pe femeia sa fratelui sau, asemenea si al doilea, si al treilea, pana la al saptelea si in urma tuturor a murit si femeia. La inviere, deci, a caruia dintre cei sapte va fi femeia? Ca toti au avut-o de sotie.

 Si raspunzand DOMNUL IISUS, le-a zis:

 Rataciti nestiind Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu. Ca la inviere nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer. Iar despre invierea mortilor, oare n’ati citit ce vi s’a spus voua de Dumnezeu cand zice: - Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor.

 Iar multimile, ascultandu-L, erau uimite de invatatura Lui.

 Si a uzind fariseii ca El a inchis gura saducheilor, s’au adunat laolalta si unul din ei, invatator de lege, L-a intrebat ispitindu-L:

 Invatatorule, care este marea porunca in lege? 

 Iar El i-a raspuns: 

 Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, asemenea acesteia: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. De aceste doua porunci atarna toata legea si profetii.

 Si fiind adunati fariseii, DOMNUL IISUS i-a intrebat, zicand: 

 Ce parere aveti despre Hristos? Al cui fiu este?

 Ei I-au zis: 

Al lui David.

 El le-a zis: 

 Atunci cum se face ca David, in Duh, Il numeste pe El Domn cand spune: - Zis-a Domnul catre Domnul meu: - Sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale? Asadar, daca David Il numeste Domn, cum este El fiu al lui?

 Si nimeni nu putea sa-I raspunda nici un cuvant si din ziua aceea nici n’a mai indraznit cineva sa-L mai intrebe.

 Atunci le-a vorbit DOMNUL IISUS multimilor si ucenicilor Sai, zicand: 

 Pe scaunul lui Moise s’au asezat carturarii si fariseii, deci, pe toate cate va vor spune faceti-le si paziti-le, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei spun, dar nu fac. Ca leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste. Si toate faptele lor le fac ca sa fie vazuti de oameni, ca-si latesc filacteriile si-si maresc ciucurii de la poale. Si la ospete le place sa stea in capul mesei, iar in sinagogi pe scaunele cele dintai si sa fie salutati in piete si numiti de oameni «Rabbi». Voi insa sa nu va numiti «rabbi», caci unul este Invatatorul vostru, Hristos, iar voi toti sunteti frati. Si tata al vostru sa nu numiti pe nimeni pe pamant, caci Tatal vostru unul este, Cel din ceruri. Nici invatatori sa nu va numiti, caci Invatatorul vostru unul este, Hristos. Si cel ce este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru. Iar cel ce se va inalta pe sine va fi smerit, si cel ce se va smeri pe sine va fi inaltat.

Vai voua, carturari si farisei fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor de dinaintea oamenilor. Ca voi nu intrati, si nici pe cei ce intra nu-i lasati sa intre. Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, Ca mancati casele vaduvelor, facand indelungi rugaciuni de ochii lumii, pentru aceasta mai mare osanda veti luac.

 Vai voua, carturari si farisei fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un prozelit si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei, de doua ori mai mult decat voi.

 Vai voua, calauze oarbe, care spuneti: - De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic, dar de se va jura pe aurul templului, se leaga pe sine. Nebuni si orbi! Ce este mai mare: - aurul, sau templul care sfinteste aurul? Si mai spuneti: - De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; Dar de se va jura pe darul de pe el, se leaga pe sine. Nebuni si orbi! - Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinteste darul? Deci, cel ce se jura pe altar, se jura pe el si pe toate cate sunt pe el, iar cel ce se jura pe templu, se jura pe el si pe Cel ce locuieste in el si cel ce se jura pe cer, se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el.

 Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile cele mai grele ale legii: - dreptatea, mila si credinta, pe acestea trebuia sa le faceti, fara ca pe acelea sa le lasati. Calauze oarbe, care strecurati tantarul si inghititi camila!

 Vai voua, carturari si farisei fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, dar inlauntru ele sunt pline de rapire si de ne’nfranare. Fariseu orb! Curata’ntai partea dinlauntru a paharului si a blidului, pentru ca si cea din afara sa fie curata!

 Vai voua, carturari si farisei fatarnici! Ca semanati cu mormintele varuite, care se arata frumoase pe dinafara, dar inlauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si faradelege. 

 Vai voua, carturari si farisei fatarnici! Ca voi claditi mormintele profetilor si le impodobiti pe ale dreptilor si ziceti: - Dac’am fi fost noi in zilele parintilor nostri, n’am fi fost partasi cu ei la sangele profetilor! Asa incat voi insiva marturisiti ca sunteti fii ai celor ce i-au ucis pe profeti. Dar voi ati umplut masura parintilor vostri!

 Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei? De aceea, iata ca Eu trimit la voi profeti si intelepti si carturari. Dintre ei veti ucide si veti rastigni, dintre ei veti biciui in sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate’n cetate, ca sa vina asupra voastra tot sangele nevinovat ce s’a varsat pe pamant, de la sangele dreptului Abel pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ati ucis intre templu si altar. Adevar va graiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!

 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeti si-i ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori am vrut sa-i adun pe fiii tai asa cum isi aduna closca puii sub aripi, dar voi n’ati vrut. Iata, vi se lasa casa pustie! Ca va spun Eu voua: - De acum nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: - Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!

Sfanta evanghelie dupa Matei
Capitolul 22: 15-46
Capitolul 23: 1-39

Pasi spre Inviere - Lunea Mare