Andrei, Cel Întâi Chemat: Întoarcerea Spre Iisus și Împlinirea Chemării Divine

   În această postare, reflectăm asupra chemării apostolului Andrei, cel întâi chemat de Iisus, și asupra semnificației adânci a „întoarcerii” Mântuitorului către oameni. Andrei, simbol al credinței românești, răspunde chemării divine lăsându-și viața cotidiană și urmându-L pe Iisus cu o dorință arzătoare de ucenicie. Un mesaj de speranță, întoarcere și credință pentru întreaga noastră națiune.

†

 Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României

   Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i (pe Andrei și pe celălalt ucenic) că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? (Ioan 1:38)

 

  În Evanghelia după Ioan, aceasta este prima mişcare semnificativă a Cuvântului în lume. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit este focalizarea evanghelistului asupra faptului că Iisus „s-a întors” (στραφείς) spre cei doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Aceasta sugerează mult mai mult decât o simplă pivotare anatomică. Felul în care este folosit acest verb în evanghelii (vezi Matei 9:22, Luca 7:9) indică o schimbare de atitudine subită și semnificativă din partea Domnului Iisus, urmată, aproape în toate cazurile, de un cuvânt neașteptat, uimitor.

Verbul „στρέφω” (a se întoarce) are ecouri profunde în rugăciunile de implorare vechi-testamentare, în special în Psalmul 89:15: „Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!” Aceasta era rugăciunea unei națiuni rătăcite, dorind întoarcerea lui Dumnezeu către poporul Său. În același sens, profetul Zaharia transmite mesajul de speranță: „Întoarceți-vă către Mine, şi atunci Mă voi întoarce și Eu către voi.”

Așadar, Andrei și discipolul misterios îl lasă pe Ioan Botezătorul și „se întorc” către Iisus, răspunzând cu o dorință arzătoare și profundă de ucenicie. Iar Iisus „se întoarce” către ei, fiind răspunsul tuturor dorințelor, frământărilor și rugăciunilor umanității rătăcite, ca un diapazon ce răsună în tăcerea unui cimitir de mașini. Această „întoarcere” a lui Iisus spre fața și sufletul omului l-a mișcat pe Andrei să-și lase corabia și vâslele cotidiene și să urmeze chemarea divină.

Astfel, Andrei devine nu doar nașul nostru de botez, ci și simbolul viu al credinței unui neam care nu trebuie să-și uite niciodată rădăcinile adânc înfipte în crucea unui apostol cu inima întoarsă spre Cer.

Pr. Ioan Bădiliță