Vin, Putere, Femei și Adevăr: Dialogul Etern al Tinerilor din Garda Regelui Darius

    O întâmplare despre vin, despre putere, despre femei și despre adevăr.

   Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius. Povestioara este relatată în Sfânta Scriptură, Cartea a treia a lui Ezdra, Capitolul 3 și 4

†

   Despre vin, putere, femei și adevăr: Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius

   În paginile Sfintei Scripturi, găsim o poveste bogată în simboluri și reflecții profunde despre natura umană și despre valorile care guvernează societatea. Capitolul 3 și 4 ne poartă printr-o serie de dezbateri susținute de trei tineri din garda regelui Darius, care, cu cuvinte încărcate de înțelepciune și pasiune, se angajează într-o discuție despre patru mari teme: vinul, puterea, femeile și adevărul.

---

Vinul: Un simbol al plăcerii, dar și al pierderii de control

Primul tânăr afirmă cu tărie că „vinul este mai tare”. În argumentația sa, vinul nu este doar o băutură, ci o forță care aduce confuzie și uitare, egalizând mintea celor care îl consumă, indiferent de rang sau poziție socială. Astfel, se dezvăluie pericolul unei tentații ce poate conduce la pierderea rațiunii și la uitarea responsabilităților, amintindu-ne că plăcerea de moment poate avea consecințe pe termen lung. Prin această analogie, vinul devine o metaforă pentru tentațiile vieții care, dacă nu sunt stăpânite, pot destabiliza ordinea și valorile comunității.

---

Puterea: Forța care modelează destinele

Cel de-al doilea tânăr ridică tema puterii, subliniind ideea că regele, simbol al autorității absolute, este forța care poate modela și domina atât natura cât și societatea. Argumentul său este unul ce ne invită să reflectăm la dinamica relațiilor de putere: cum deciziile unui conducător pot influența nu doar cursul istoriei, ci și viețile fiecărui individ. Puterea, asemenea unui instrument cu dublă tăiș, poate fi folosită pentru a aduce ordine și prosperitate, dar și pentru a conduce la abuzuri și nedreptăți. În discursul său, tânărul evidențiază și ironia situației: în timp ce regele dispune de o autoritate imensă, totul se reduce la supunerea automată a poporului, care, într-un fel, se transformă în simple extensii ale voinței lui.

---

Femeile: Arhetipuri ale vieții și puterii subtile

În cel de-al treilea rând de cuvinte, Zorobabel aduce în discuție femeile și adevărul, într-un mod ce surprinde prin ambivalența sa. Femeile sunt prezentate ca forțe vitale care nasc și întrețin nu doar viețile umane, ci și esența civilizației. Ele sunt sursa vinului care dă savoare vieții și, în același timp, forța ce poate destabiliza echilibrul unei societăți prin farmecul și influența lor. Însă, dincolo de această dualitate, se subliniază și un adevăr mai profund: femeile posedă o putere subtilă, care, deși aparent tandră, poate schimba destine și crea legături indisolubile. Această viziune asupra feminității ne invită să apreciem complexitatea rolului femeilor în viață, atât ca creatoare, cât și ca păstrătoare ale adevărului.

---

Adevărul: Forța eternă care dă sens tuturor lucrurilor

   După dezbaterile aprinse despre vin, putere și femei, se încheie cu o meditație asupra adevărului. Adevărul, așa cum este prezentat în text, este o forță absolută, nemuritoare și supremă, capabilă să învingă orice altă forță efemeră. În ciuda impermanenței aparente a vinului, autorității și farmecului feminin, adevărul rămâne neschimbat, guvernând cu o justiție ce nu se lasă influențată de aparențe sau de dorințele trecătoare. Acest adevăr transcende limitele umane și se impune ca un fundament solid pe care se poate clădi o societate dreaptă și echilibrată.

---

   Povestea celor trei tineri din garda regelui Darius ne provoacă să reflectăm asupra naturii complexe a vieții. Fiecare dintre cele patru teme discutate – vinul, puterea, femeile și adevărul – reprezintă aspecte esențiale ale existenței umane, fiecare având propriile sale ambiguități și învățăminte. În timp ce tentațiile și iluziile pot aduce momente de plăcere sau de confuzie, doar adevărul rămâne o constantă, o lumină călăuzitoare în întunericul incertitudinilor.

   Această narațiune nu este doar o simplă relatare istorică, ci o meditație profundă asupra modului în care fiecare element al vieții noastre – fie că este vorba de plăceri trecătoare, de autoritate sau de relații interumane – se împletește pentru a crea țesătura complexă a existenței. În final, mesajul care răzbate este unul al echilibrului: să fim conștienți de forțele care ne înconjoară, dar și să nu uităm că, dincolo de tot, adevărul este singura constantă care ne poate oferi direcție și sens în viață.

---

   Valorile fundamentale ale vieții și despre cum, în ciuda tentațiilor și capriciilor, adevărul rămâne stânca pe care ne putem clădi existența. Invit cititorii să mediteze la aceste teme și să reflecteze la modul în care fiecare dintre noi poate găsi un echilibru între plăcerile trecătoare și căutarea unei înțelepciuni durabile.

---

 Cartea a treia a lui Ezdra. Capitolul 3 - 4. 

 O povestioară despre vin, despre putere, despre femei și despre adevăr. Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius.

 Şi pe când domnea Darius, a făcut ospăţ mare tuturor celor de sub ascultarea lui şi tuturor celor născuţi din casa lui, și tuturor dregătorilor celor mari ai Mediei şi ai Persiei şi tuturor satrapilor şi căpeteniilor oştirii şi cârmuitorilor de ţinuturi de la India până la Etiopia, care erau în cele o sută douăzeci şi şapte de satrapii. Şi după ce au mâncat şi au băut şi după ce s-au săturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a dus la aşternutul său şi a adormit şi s-a deşteptat.

  Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care păzeau pe rege, au zis unul către altul: 

- Să spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, să vedem al cui va fi mai tare, iar al cărui cuvânt va fi mai înţelept, aceluia îi va da lui regele Darius daruri mari şi laude mari. Şi cu porfiră se va îmbrăca şi din vase de aur va bea, şi pe aur va dormi, şi se va plimba în trăsură cu cai cu frâie de aur, şi va purta pe cap turban de vison şi lănţişoare împrejurul grumazului lui, și al doilea va şedea după Darius, pentru înţelepciunea lui, şi rudă lui Darius se va numi.

 Atunci, scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit şi l-a pus sub perna lui Darius, regele, şi au zis:

 « Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris, şi al cărui cuvânt va judeca regele din noi trei, şi marii dregători ai Persiei, că este mai înţelept, lui i se va da biruinţa, precum s-a scris ».

• Unul scrisese: mai tare este vinul.

• Celălalt scrisese: mai tare este regele.

• Şi al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decât toate biruieşte adevărul.

 Şi când s-a sculat regele din somn, luând scrisorile, i le-au dat şi le-a citit. Şi trimiţând, a chemat pe toţi dregătorii cei mari ai Persiei şi ai Mediei, pe satrapi, pe căpeteniile oştirii, pe cârmuitorii de ţinuturi şi pe sfetnici, și au şezut în divan şi a citit scrisorile înaintea lor.

 Şi a zis: 

- Chemaţi pe tinerii aceia, şi ei să-şi arate cuvintele lor. 

 Şi au fost chemaţi şi au intrat înăuntru, şi le-a zis: 

 - Spuneţi-ne cele ce-aţi scris.

 Şi a început cel dintâi, cel ce a zis că vinul este mai tare, şi a zis aşa: 

   - O, bărbaţilor, cum nu este mai tare vinul? Căci tuturor oamenilor care îl beau le rătăceşte mintea. Şi mintea regelui şi a orfanului, şi a robului şi a celui slobod, şi a săracului şi a bogatului o face una. Şi toată mintea o întoarce spre chef şi veselie, şi nu-şi aduce aminte de tot necazul şi de toată datoria. Şi toate inimile le face bogate, şi nu-şi aduc aminte nici de rege, nici de satrap, şi toate le face să vorbească prin talanţi. Şi nu-şi aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni şi pe fraţi, ci după puţin timp scot săbiile. Şi când se trezesc de vin, nu-şi aduc aminte de cele ce au făcut. O, bărbaţilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileşte a face aşa? Şi după ce a zis acestea, a tăcut.

 Şi a început să vorbească cel de-al doilea, care spusese că este mai tare regele.

   - O, bărbaţilor! Au nu sunt mai tari oamenii care stăpânesc pământul şi marea şi toate câte sunt în ele? Iar regele mai tare este şi domneşte peste toţi şi-i stăpâneşte, şi orice le-ar porunci ei fac. De le va zice să facă război unul împotriva altuia, fac. Şi de-i va trimite împotriva vrăjmaşilor, merg şi surpă munţi şi ziduri şi turnuri. Ucid şi se ucid, şi cuvântul regelui nu-l calcă; şi de vor birui, regelui îi aduc toate, şi câte vor prăda, şi celelalte toate i le aduc. Şi câţi nu se duc la război şi nu luptă, ci lucrează pământul, iarăşi după ce seamănă şi seceră, aduc regelui. Şi unul pe altul silind aduc dajdie regelui, şi el unul singur este. De va zice să omoare, omoară; de va zice să lase, lasă; de va zice să bată, bate. A zis să pustiască, pustiesc; a zis să zidească, zidesc; a zis să taie, taie; a zis să răsădească, răsădesc. Şi tot poporul lui şi oştirea lui de el unul ascultă, şi la toate acestea el şade, mănâncă, şi bea şi doarme. Şi aceştia păzesc în jurul lui şi nimeni nu poate să meargă şi să facă lucrurile sale, nici nu pot să nu-l asculte. O, bărbaţilor! Cum nu este tare regele, că este aşa de ascultat! Şi a tăcut.

 Iar al treilea, care vorbise despre femei şi despre adevăr, este Zorobabel. El a început a grăi:
   - O, bărbaţilor! Drept este că cel mai mare este regele, şi mulţi sunt oamenii, şi tare este vinul! Dar cine îi stăpâneşte sau cine domneşte peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au născut pe regele şi pe tot poporul care stăpâneşte marea şi pământul. Şi din ele s-au născut, şi acestea au crescut pe cei ce sădesc viile, din care se face vinul. Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, şi tot ele prilejuiesc mărirea oamenilor, şi omenii nu pot fi fără de femei. Şi de vor aduna aur şi argint şi tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip şi la frumuseţe, pe toate acestea lăsându-le, la ea caută şi cu gura căscată privesc la ea, şi toţi pe ea o aleg mai mult decât aurul şi decât argintul şi decât tot lucrul frumos. Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, şi ţara sa, şi se lipeşte de femeia sa. Şi cu femeia lui îşi dă sufletul şi nu-şi mai aduce aminte nici de tatăl său, nici de mama sa, nici de ţară. Şi din acestea se cuvine să ştiţi voi că femeile vă stăpânesc. Oare nu trudiţi şi osteniţi, şi toate le aduceţi şi le daţi femeilor, şi ia omul sabia sa, şi iese la drumuri să tâlhărească şi să fure, şi plutesc pe mare şi pe fluvii, și pe leu vede şi în întuneric merge, şi ceea ce fură şi răpeşte şi jefuieşte, iubitei aduce?
 Şi mai mult iubeşte omul pe femeia sa, decât pe tatăl său şi pe mama sa. Şi mulţi şi-au ieşit din minţi din pricina femeilor şi au ajuns robi pentru ele. Şi mulţi au pierit, au greşit şi au păcătuit din pricina femeilor.
 Şi acum nu-mi credeţi mie? Cu adevărat mare este regele în puterea lui şi toate ţinuturile se tem a se atinge de el. Dar eu l-am văzut pe el şi pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faimă, concubina regelui, şezând de-a dreapta regelui. Ea a luat diadema de pe capul regelui şi, punând-o pe capul său, da palme regelui cu stânga. Şi la acestea regele, se uita la ea cu gura căscată; şi dacă ea râdea cu el, şi el râdea, şi dacă ea se supăra pentru ceva, el o măgulea, ca să se împace cu el.
 - O, bărbaţilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac aşa?

 Atunci regele şi dregătorii s-au uitat unul la altul.

   Şi a început a grăi şi despre adevăr. 

- O, bărbaţilor! Tari sunt femeile. Mare este pământul şi înalt este cerul şi iute la alergat soarele, căci într-o zi se întoarce şi înconjoară cerul şi iarăşi aleargă la locul său. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevărul este şi mai mare şi mai puternic decât toate. Tot pământul cheamă adevărul, şi cerul pe el îl binecuvântează, şi toate lucrurile se clatină şi se cutremură, şi nimic la el nu este strâmb.
    Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepţi sunt toţi fiii oamenilor şi nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, şi nu este în ele adevăr, şi, din pricina nedreptăţii lor, toţi pier.

    Iar adevărul rămâne şi este tare în veac şi trăieşte şi domneşte în veacul veacului.
 El nu caută la faţa oamenilor şi nu părtineşte, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepţi, fie răi, şi la toţi sunt plăcute lucrurile lui, şi în judecata lui nimic nu este nedrept. Aceasta este tăria, împărăţia, puterea şi mărirea tuturor veacurilor! 

 Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului!

  Şi a încetat a grăi, şi tot poporul atunci a răspuns şi a strigat: « Mare este adevărul şi mai puternic decât orice! »

 Atunci regele i-a zis: « Cere orice vei vrea, mai mult decât cele scrise, şi îţi voi da, pentru că te-ai aflat mai înţelept, şi alături de mine vei şedea şi ruda mea te vei chema! »

 Atunci el a zis regelui: « Adu-şi aminte de făgăduinţa pe care ai făcut-o să zideşti Ierusalimul, în ziua în care înălţimea ta ai luat domnia, și să trimiţi înapoi toate vasele cele luate din Ierusalim, pe care le-a ales Cirus, când a făgăduit să dărâme Babilonul şi a făgăduit că le va trimite acolo, și tu ai făgăduit să zideşti templul Domnului, pe care îl arseseră Edomiţii, când a fost pustiită Iudeea de Caldei. Şi acum aceasta este ce te rog, stăpâne rege, şi ce cer de la tine! Aceasta este fapta cea mare pe care s-o săvârşeşti! Acum te rog să împlineşti făgăduinţa pe care ai dat-o prin gura ta înaintea Împăratului cerului! »

  Atunci, sculându-se regele Darius, l-a sărutat şi a scris pentru el scrisori către toţi dregătorii, cârmuitorii ţinuturilor, căpeteniile oştirilor şi satrapii, ca să-l petreacă pe el şi pe toţi cei cu el, care se suie să zidească Ierusalimul. Şi la toţi cârmuitorii locurilor din Cele-Siria şi din Fenicia şi la cei din Liban a scris scrisori, ca să ducă lemne de cedru din Liban la Ierusalim şi împreună cu el să zidească cetatea.

  Şi a dat scris la toţi Iudeii care voiau să se suie de la regat în Iudeea că sunt liberi; iar cei care au puterea, cârmuitorul de ţinut şi satrapul şi economul, să nu meargă la uşile lor. Şi toată ţara pe care o stăpânesc ei, să fie scutită de dări, şi ca Edomiţii să părăsească satele pe care mai înainte le stăpâneau de la Iudei. Şi la zidirea templului Domnului să dea pe an douăzeci de talanţi până ce se va isprăvi zidirea; Şi la jertfelnic arderi de tot să se aducă în toate zilele, precum au poruncă; alţi şaptesprezece talanţi să aducă, şi peste an zece. Şi toţi cei ce vin din Babilon să zidească cetatea, să fie liberi, ei şi fiii lor şi toţi preoţii care i-ar însoţi.

 Şi a scris şi despre veniturile şi despre odăjdiile preoţilor în care ei slujesc. Şi a scris să se dea dare leviţilor până în ziua când se va termina templul Domnului şi Ierusalimul se va zidi. Şi la toţi cei ce păzesc cetatea a scris să le dea lor loturi şi simbrie. Şi a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la Babilon, şi tot ceea ce făgăduise Cirus să facă, el a poruncit să facă şi să le trimită la Ierusalim.
 Şi când a ieşit tânărul Zorobabel, ridicându-şi faţa la cer înaintea Ierusalimului, a binecuvântat pe împăratul cerului, zicând:

 « De la Tine este biruinţa şi de la Tine este înţelepciunea şi a Ta este slava, şi eu sunt robul Tău. Binecuvântat eşti Tu, Cel care mi-ai dat mie înţelepciune, şi pe Tine Te preaslăvesc, Doamne al părinţilor noştri! »

 Şi a luat scrisorile şi a ieşit, a venit în Babilon şi a vestit tuturor fraţilor săi. Şi au binecuvântat pe Dumnezeul părinţilor lor, căci le-a dat libertate şi învoire, ca să se întoarcă Şi să zidească Ierusalimul şi templul în care s-a numit numele Domnului. Şi ei au petrecut cu cântări şi cu bucurie şapte zile.