Simbolurile celor patru Evangheliști: origini și semnificații
În Cartea Iezechiel (cap. 1) şi în Apocalipsa (cap. 4) sunt descrise „patru făpturi în jurul Tronului divin” cu feţe de om, leu, bou şi vultur. Astfel, textele biblice au inspirat reprezentarea tetramorfului creștin, în care fiecare simbol reflectă o latură a naturii lui Hristos și a predicării Evangheliilor.
Sfântul Evanghelist Matei – chipul omului (îngerul)
Evanghelistul Matei este însoțit de înger (chipul unui om cu aripi), simbolizând omenitatea și înțelepciunea. El își deschide Evanghelia cu genealogia lui Iisus, punând accentul pe natura umană și istorică a Mântuitorului. Prin acest simbol se arată că Matei vestitorul noului legământ (Evanghelia) subliniază rațiunea și scopul iubirii divine în viața omenească. În textele sale, Matei evidențiază împlinirea profețiilor Vechiului Testament şi îndrumă credincioșii spre înțelepciunea divină transmisă prin rânduielile Împărăției cerurilor. În iconografie, prezența îngerului amintește că Evanghelia lui Matei este un mesaj al speranței și mântuirii pentru întreaga omenire.
Sfântul Evanghelist Marcu – leul
Evanghelistul Marcu este alăturat leului, simbol al forței, curajului și suveranității regale. Începutul Evangheliei după Marcu vorbește despre Ioan Botezătorul ca „glasul celui ce strigă în pustie” (Mc 1,3), adică despre glasul amenințător și cutremurător al pocăinței – asemănător răgetului leului. Prin acest simbol se subliniază că Marcu proclama cu îndrăzneală adevărul dumnezeiesc, chemând oamenii la veghe spirituală şi păzirea credinței. Evanghelia lui Marcu este concisă și plină de acțiune, reflectând natura dinamică a leului – marcând slujirea directă a lui Hristos și înnoirea curajoasă a sufletelor. Simbolul leului evocă, de asemenea, regalitatea lui Hristos (înţeles drept „Leul din seminția lui Iuda”) și răbdarea curajoasă cu care Marcu a îndrumat Biserica timpuriu, îndemnând credincioșii să-și asume crucea cu putere.
Sfântul Evanghelist Luca – vițelul (bou)
Evanghelistul Luca este însoțit de vițelul (bou), simbol al jertfei și slujirii preoțești. Luca este singurul care spune despre „vițelul cel gras” jertfit la ospățul fiului risipitor (Lc 15,23), motiv pentru care în iconografie apare adesea alături de un bou blând. Simbolul vițelului sugerează sacrificiul plin de iubire și dreptatea milostivă. Evanghelia după Luca evidențiază îndurarea lui Hristos față de cei păcătoși și ocrotirea săracilor – evocând astfel aluzia la sacrificiul pur și curat al vițelului adus spre iertare. Luca, preot şi doctor după tradiție, scrie cu atenție și iubire despre nașterea Domnului, despre miracolele pline de compasiune și parabolă (de ex. Samarineanul milostiv, Fiul risipitor). Astfel, prin simbolul vițelului se transmite că Luca a vestit cu blândețe și blândețe Împărăția lui Dumnezeu, pomenind de prinoasele de pocăință și iertare și de dragostea jertfelnică a Mântuitorului.
Sfântul Evanghelist Ioan – vulturul
Evanghelistul Ioan este reprezentat prin vultur, pasărea care se înalță cele mai sus. Vulturul exprimă mesajul înalt şi contemplativ al Evangheliei după Ioan, care începe cu „Întru început era Cuvântul…” (In 1,1) și privește taina Dumnezeirii. Simbolul vulturului sugerează privirea spre înalt și gândirea profundă asupra naturii divine: astfel cum spune tradiţia, Evanghelistul Ioan „se înalță asemenea vulturului” în cuvântul său despre Logos, iar Evanghelia lui pune în valoare iubirea divină – adevărata natură a lui Dumnezeu, care este iubire. Scrierile lui Ioan se remarcă prin stilul meditațiilor teologice și al profunzimilor spirituale: vulturul simbolizează perspectiva dumnezeiască, înălțarea spiritului și lumina cerească. El mărturisește ultimele veacuri de dincolo de lumea văzută, iar simbolul vulturului arată cum Evanghelia după Ioan „priveşte în tainele cereşti” şi aduce lumina cunoaşterii divine în sufletele credincioșilor
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”