Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul – Ocrotitorul copiilor și mângâierea părinților îndurerați
Află viața Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul, mare făcător de minuni și ocrotitor al pruncilor. Descoperă cum rugăciunile lui au vindecat copii, cum a trăit în pustie și de ce este reprezentat în icoane purtând un prunc în brațe.
Nașterea și copilăria în vremuri de prigoană
Sfântul Stelian s-a născut într-o familie creștină aleasă, într-o perioadă în care Răsăritul era zguduit de prigoana iconoclastă. Mulți episcopi, preoți și monahi cădeau victime împăraților ce defăimau sfintele icoane, iar credincioșii trăiau în neliniște și durere.
În casa părinților lui Stelian, deși exista o bunăstare materială, se trăia o suferință sfâșietoare: toți copiii născuți înaintea lui trecuseră la Domnul la scurt timp după venirea lor pe lume. Singurul supraviețuitor a fost micul Stelian, lumina și nădejdea părinților săi.
Această rană tainică, pierderea fraților săi, va săpa adânc în sufletul lui Stelian o compasiune neobișnuită pentru copii și pentru părinții care plâng.
Dorul după cele sfinte și chemarea monahală
Crescut în duhul credinței și în atmosfera slujbelor bisericești, tânărul Stelian își găsea adevărata bucurie în casa lui Dumnezeu. Rămas orfan, el a ales să-și dăruiască întreaga viață lui Hristos: a vândut toată averea, a împărțit-o săracilor și s-a îndreptat spre una dintre multele mănăstiri ale Asiei Mici.
S-a oprit în provincia Paflagonia, aproape de Cezareea Capadociei – patria Sfântului Vasile cel Mare – într-o zonă muntoasă, presărată de mănăstiri și de peșteri de nevoință.
Aici a intrat într-o obște monahală, făcând ascultare, deprinzând rugăciunea și adâncind în el viața în Hristos. Văzându-i râvna, starețul a dorit să-l pregătească pentru preoție. Dar Stelian, socotindu-se nevrednic, a cerut binecuvântarea de a se retrage în pustie.
Anii de pustnicie – rugăciune, lacrimi și minuni
Sfântul s-a retras într-o peșteră din apropierea mănăstirii, unde a petrecut ani îndelungați în post, priveghere și rugăciune neîncetată. Acolo, în liniștea stâncilor și în lumina duhovnicească a rugăciunii inimii, el s-a învrednicit de mare har.
Când o molimă cumplită a lovit ținutul, secerând în primul rând pe copii, durerea părinților l-a străpuns până la lacrimi. Amintirea propriilor frați trecuți la Domnul l-a aprins de o compasiune arzătoare.
În peștera sa, Stelian a căzut la rugăciune cu inimă zdrobită, asemenea prorocului Ilie. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui: molima s-a oprit, iar mulți copii au fost salvați.
De atunci, mamele cu prunci bolnavi veneau la peștera sa, căutând binecuvântare și vindecare. Harul lucrător al rugăciunii sale era atât de mare, încât copiii se întorceau adesea vindecați, iar faima lui Stelian se răspândea peste tot.
Dar el rămânea smerit, ascuns lumii, mereu dorind ca numai Dumnezeu să fie slăvit.
Trecerea la Domnul și cinstirea sfintelor sale moaște
Cuviosul Stelian a trecut la cele veșnice în pace, în peștera în care se nevoise ani de zile. Trupul său, descoperit neputrezit, a fost așezat în biserica mănăstirii și a devenit izvor de vindecări, asemenea vieții sale.
Văzând minunile și evlavia credincioșilor, Biserica l-a trecut în rândul Sfinților Cuvioși Făcători de Minuni, rânduind ziua de prăznuire la 26 noiembrie.
De ce este reprezentat cu un prunc în brațe?
În iconografie, Sfântul Stelian apare purtând un copil în brațe, uneori înfășat, alteori luminos, ca un simbol al:
-
ocrotirii copiilor,
-
vindecării celor bolnavi,
-
mângâierii părinților îndurerați,
-
darului vieții primit de la Dumnezeu.
Copilul din brațele sfântului este chipul bucuriei, al binecuvântării și al nădejdii pe care Stelian o aduce familiilor.
👉 Rugaciune catre Sfantul Cuvios Stelian, pentru ocrotirea parintilor si a copiilor.
El este, în inimile credincioșilor, sfântul care veghează asupra pruncilor și mijlocește pentru sănătatea și creșterea lor în lumină.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”