Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii – Matei 10, 16

Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.

Matei 10, 16 îi îndeamnă pe creștini să unească înțelepciunea cu blândețea. Sfântul Ambrozie de la Optina tâlcuiește acest verset prin trei învățături: păzirea credinței în încercări, lepădarea omului celui vechi prin împlinirea poruncilor evanghelice și iertarea aproapelui fără răutate.

În Sfânta Evanghelie după Matei, Mântuitorul Iisus Hristos le spune ucenicilor Săi: 

„Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”

Acest îndemn, tâlcuit de Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina, arată cum trebuie să se poarte creștinul în mijlocul încercărilor: cu înțelepciune, pentru a-și păzi credința, și cu blândețe, pentru a nu răspunde răului prin rău.

Să ne păzim credința în vremea încercărilor

Înțelepciunea șarpelui este înțeleasă aici prin grija de a-și feri capul de lovituri. Prin această imagine, creștinul este îndemnat să păzească ceea ce este mai de preț pentru mântuirea sa: credința în Dumnezeu.

Necazurile, nedreptățile și ispitele pot aduce tulburare în suflet. În asemenea momente, omul este chemat să nu se lepede de Hristos, să nu-și piardă nădejdea și să nu răspundă provocărilor prin păcat. Înțelepciunea duhovnicească nu înseamnă viclenie, ci discernământul de a deosebi binele de rău și de a rămâne statornic în adevăr.

Lepădarea omului celui vechi

O altă imagine folosită în această tâlcuire este aceea a șarpelui care își leapădă pielea cea veche, trecând printr-un loc strâmt. În viața creștină, ea ne amintește de nevoia lepădării omului celui vechi, cu patimile și deprinderile sale păcătoase.

Această schimbare nu se împlinește fără osteneală. Ea cere pocăință, rugăciune, înfrânare și luptă cu propriile slăbiciuni. Calea Evangheliei este îngustă fiindcă ne cheamă să renunțăm la mândrie, la răutate și la voia proprie atunci când acestea se împotrivesc poruncilor lui Dumnezeu.

A merge pe această cale înseamnă a căuta îndreptarea vieții, nu împlinirea tuturor dorințelor noastre.

Blândețea porumbelului și iertarea aproapelui

Dacă înțelepciunea ne ajută să rămânem statornici, blândețea ne învață cum să ne purtăm cu ceilalți. Porumbelul simbolizează aici nerăutatea, curăția inimii și disponibilitatea de a ierta.

Creștinul nu este chemat să răspundă jignirii cu jignire și nici nedreptății cu dorință de răzbunare. El poate apăra adevărul fără ură și poate îndrepta o greșeală fără să-l umilească pe cel care a făcut-o. Iertarea nu înseamnă aprobarea răului, ci refuzul de a lăsa răutatea să stăpânească inima.

Adevărata blândețe nu este slăbiciune, după cum adevărata înțelepciune nu este viclenie. Cele două virtuți se întregesc în viața celui care dorește să urmeze poruncile lui Hristos.

Înțelepciune și blândețe în viața de zi cu zi

Cuvintele Mântuitorului rămân un îndreptar pentru fiecare dintre noi. În fața încercărilor, să ne păzim credința; în lupta cu păcatul, să nu fugim de osteneala pocăinței; iar în relația cu aproapele, să păstrăm blândețea și iertarea.

Să cerem de la Dumnezeu minte luminată, inimă curată și puterea de a împlini voia Sa. Astfel, vom învăța să fim înțelepți fără viclenie și blânzi fără răutate, păstrând credința în Hristos atât în vreme de pace, cât și în vreme de încercare.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇