Rugăciune Pentru Toți

   📜 Rugăciuni ce se rostesc înaintea tuturor ACATISTELOR 📜 †    Cei care doresc să se pregătească sufletește înainte de a rosti un Acatist, este recomandat să înceapă cu câteva rugăciuni care să aducă liniște în inimă și să deschidă sufletul către harul lui Dumnezeu. Aceste rugăciuni pregătitoare sunt o poartă de intrare în comunitatea cu Dumnezeu și sfinții Săi, pregătind terenul pentru ca rugăciunea noastră să fie primită. Roagă-te ca un îndrăgostit, nu ca un cerşetor.   🌿 În mod tradițional, înainte de a citi un Acatist, se obișnuiește să se rostească - RUGĂCIUNI care se rostesc, înaintea tuturor Acatistelor : Tatăl nostru – pentru a nu pune sub ocrotirea lui Dumnezeu. Crezul – mărturisirea credinței noastre în Sfânta Treime. Rugăciuni de pocăință și cerere de iertare , pentru purificarea sufletului. Rugăciunea Împărate Ceresc și Sfinte Dumnezeule , pentru invocarea Duhului Sfânt. Prin aceste rugăciuni, chemăm lumina divină în viața noastră, deschi...

   Psalmul 38 din Psaltirea lui David este o meditație profundă asupra fragilității vieții umane și a zădărniciei preocupărilor lumești. Într-o stare de smerenie și introspecție, psalmistul își exprimă conștientizarea efemerității existenței și a inevitabilității morții, cerând lui Dumnezeu să-i facă cunoscut sfârșitul și numărul zilelor sale. Tema centrală este încrederea în Domnul, singura speranță și sursă de răbdare în fața suferinței și a încercărilor vieții. Psalmul este o rugăciune pentru eliberarea de păcat și pentru pace sufletească înainte de întâlnirea finală cu Creatorul. † 1. Zis-am : "Pazi-voi caile mele, ca sa nu pacatuiesc eu cu limba mea; 2. Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea". 3. Amutit-am si m-am smerit si nici de bine n-am grait si durerea mea s-a innoit. 4. Infierbintatu-s-a inima mea inlauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc. 5. Grait-am cu limba mea : "Fa-mi cunoscut, Doamne, sfarsitul meu, 6. Si numarui zilelor me...

   Psalmul 117 este o puternică chemare la laudă și recunoștință față de Dumnezeu, subliniind bunătatea Sa veșnică și mila care nu cunoaște sfârșitul. Printr-o serie de declarații pline de credință, psalmul descrie cum Domnul răspunde la strigătul celor aflați în necaz, oferind izbăvire și protecție. El este stâncă și tăria celor care se încred în El, iar dreapta Sa face minuni. Psalmul celebrează triumful asupra adversităților și proclamă biruința prin credință, încurajând-i pe toți cei drepți să intre în porțile dreptate și să-L laude pe Domnul pentru binecuvântările Sale. † 1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 2. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui. 3. Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui. 4. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui. 5. În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare. 6. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi te...

   Psalmul 116 este o expresie profundă a recunoștinței și a încrederii în Dumnezeu.     Autorul, conștient de mila îndurare divină și din împărțirea experienței personale de salvare, evocând momente de dificultate și suferință care a fost eliberat. Psalmul subliniază importanța laudei și a recunoștinței, invitând toate neamurile și popoarele să-L laude pe Domnul pentru bunătatea și fidelitatea Sa. În versurile sale, se remarcă tema universalității iubirii divine, care se extinde dincolo de limită unei singure comunități. Adevărul lui Dumnezeu rămâne veșnic, oferind speranță și mângâiere celor care Îl caută.  Psalmul 116 ne amintește că, în fața provocărilor vieții, recunoașterea și lăudarea Domnului sunt cheia unei vieți pline de credință și mulțumire. † 1. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele; 2. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

   Psalmul 122 (din Catisma a optsprezecea ) este un psalm de smerenie și rugăciune pentru ajutor divin.    În acest psalm, David ridică ochii spre cer, cerând îndurare și milostivire de la Dumnezeu. Credincioșii sunt comparați cu robii care să îndreaptă privirea către mâinile stăpânilor lor, arătând astfel o totală dependență și încredere în Dumnezeu. Rugăciunea lor este stăruitoare, exprimând oboseala sufletului din cauza defăimărilor și disprețului celor mândri și îndestulați. Ei cer mila divină pentru a fi eliberat de această suferință.    Pe scurt, este un psalm al nădejdii și al smereniei, în care să caute ajutorul lui Dumnezeu împotriva batjocurii și a mândriilor celor din jur. † 1. Către Tine, Cel ce locuieşti în Cer, am ridicat ochii mei. 2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. 3. Milui...

   Psalmul 120 este o rugăciune de căutare a ajutorului și a protecției divine, exprimând adâncimea credinței în Dumnezeu. Autorul ridică privirea spre munți, simbolizând căutarea unui sprijin mai înalt în dificultăți vieții. Versurile subliniază că ajutorul nu provine din oameni, ci de la Domnul, Creatorul cerului și al pământului. Psalmul afirmă siguranța și îngrijirea constantă a lui Dumnezeu, care nu va permite piciorului credinciosului să se clatine. În plus, se reafirmă că Domnul este paznicul lui Israel, neadormit și neabătut, oferind protecție atât ziua, cât și noaptea, împotriva oricărui rău. Cu o încredere neclintită, Psalmul 120 ne învață că prezența divină ne însoțește în fiecare pas al vieții noastre, asigurându-ne de o pace eternă. † 1. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. 2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. 3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte. 4. Iată, nu va dormita, nic...

  Psalmistul 119 oferă dorința neclintită de a trăi conform voinței lui Dumnezeu, găsind în poruncile Lui sau sursă de lumină și protecție împotriva nedreptății și a ispitelor lumii. Psalmul este un ghid spiritual pentru cei care caută să trăiască în sfințenie și adevăr. † 1. Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a auzit. 2. Doamne, izbăveşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană. 3. Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană? 4. Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic. 5. Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar! 6. Mult a pribegit sufletul meu. 7. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

   Psalmul 124 vorbește despre siguranța și protecția pe care îi oferă Domnul celor ce se încred în El. Versetul 1, afirmă că cei care au încredere în Dumnezeu sunt asemenea muntelui Sionului, fiind neclintiți și stabili. Versetul 2, subliniază că Domnul înconjoară poporul Său la fel cum munții îl înconjoară pe Sion.    Versetul 3, menționează că Dumnezeu nu va permite ca cei răi să domine soarta celor drepți, astfel că drepții să nu cadă în păcat. Versetul 4, cere binecuvântarea lui Dumnezeu pentru cei buni și drepți cu inima, în timp ce versetul 5, avertizează că cei ce aleg căi nedrepte vor fi aduși împreună cu cei ce fac rău. Psalmul se încheie cu o invocare de pace pentru Israel. În esență, acest psalm subliniază tema protecției divine și a diferențierii între cei drepți și cei răi. † 1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim. 2. Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, d...

   Psalmul 123 , parte din Catisma a optsprezecea, este un imn de mulțumire către Dumnezeu pentru protecție și eliberare din primejdie. Psalmistul subliniază că, fără ajutorul Domnului, poporul ar fi fost complet distrus de adversari. Versetele descriu pericolul extrem în care se află Israel, folosind imagini puternice precum „apele care ar fi înecat” și „valurile înspăimântătoare”. Totuși, Dumnezeu a intervenit și ia salvat, asemenea unei păsări care scapă din capcana vânătorilor. Psalmul se încheie cu afirmația că ajutorul adevărat vine de la Domnul, Creatorul cerului și al pământului. † 1. De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel! 2. De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, 3. De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră. 4. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru. 5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare. 6. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne...

   Psalmul 142 , parte a Psaltirii Proorocului David , este o rugăciune profundă și emoționantă, adresată lui Dumnezeu în momente de suferință și prigonire. Scris în contextul unei persecuții din partea fiului său, David își exprimă durerea sufletească și solicită ajutor divin. Își recunoaște vulnerabilitatea în fața lui Dumnezeu și imploră îndurare, cerând să fie călăuzit pe calea dreptății. Psalmul subliniază teme precum credința, speranța, și nevoia de protecție în fața dușmanilor, oferind un exemplu de umilință și dependență de mila divină. Această lucrare captează esența căutării unei relații intime cu Dumnezeu, chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții. † 1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei d...