Psalmul 122: Rugăciune pentru Milostivirea și Ocrotirea lui Dumnezeu împotriva Disprețului

   Psalmul 122 (din Catisma a optsprezecea ) este un psalm de smerenie și rugăciune pentru ajutor divin.

   În acest psalm, David ridică ochii spre cer, cerând îndurare și milostivire de la Dumnezeu. Credincioșii sunt comparați cu robii care să îndreaptă privirea către mâinile stăpânilor lor, arătând astfel o totală dependență și încredere în Dumnezeu. Rugăciunea lor este stăruitoare, exprimând oboseala sufletului din cauza defăimărilor și disprețului celor mândri și îndestulați. Ei cer mila divină pentru a fi eliberat de această suferință.

   Pe scurt, este un psalm al nădejdii și al smereniei, în care să caute ajutorul lui Dumnezeu împotriva batjocurii și a mândriilor celor din jur.

†

1. Către Tine, Cel ce locuieşti în Cer, am ridicat ochii mei.

2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.

3. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,

4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

Psalmul 122: Rugăciune pentru Milostivirea și Ocrotirea lui Dumnezeu împotriva Disprețului

Psalmul 122: Pentru ca Dumnezeu sa dea lumina orbilor si sa vindece ochii bolnavi.