Fericirea în lucruri mărunte

Această poezie este o reflecție delicată asupra fericirii găsite în liniște, în acceptare și în frumusețea lucrurilor mărunte. Prin imagini poetice pline de sensibilitate – un stejar adânc înrădăcinat, un geam aburit cu un desen de copil, tăcerea dintre două rugăciuni – versurile conturează o stare de pace interioară, în care timpul nu mai cere grabă, ci doar prezență. E o invitație la eliberare de poverile trecutului și la redescoperirea bucuriei simple, acolo unde îngerii își lasă semnele nevăzute. † Fericirea, tăcerea și îngerii nevăzuți Fericirea e un foșnet blând, o frunză-n vântul dimineții, o rugă spusă tremurând în liniștea bătrâneții. E greutatea unor ani ce-și poartă tainic strălucirea, nu-n trupuri drepte de titani, ci-n pacea ce-și găsește firea. E timpul care nu mai cere să fii mai mult, să fii altfel, ci doar să fii, să-ți lași tăcere pe suflet ca un cântec fel. E-n chipul unui prunc ce-adoarme, în fumul cald dintr-un cămin, în mâna ...