Rugăciune Pentru Toți

   Psalmul 130 din Psaltirea Maicii Domnului este o rugăciune profundă și smerită, în care cred că există o experiență de dorință de a nu se lăsa atras de vanități lumii trecătoare.     Psalmul începe cu o chemare la umilință și recunoașterea efemerității lucrurilor lumești, subliniind contrastul dintre acestea și sfințenia eternă a Maicii Domnului. Credinciosul mărturisește dragostea exclusivă pentru Preasfânta Fecioara Maria, ale cărei nume și milostiviri sunt comparate cu un mir vărsat, emanând o mireasmă plăcută și binecuvântată.     Maica Domnului este descrisă ca fiind lumină în întunericul păcatelor și este slăvită ca o pecete a inimii, demnă de închinare și venerare veșnică.   †  Psalmul 130: Rugăciune de Smerenie și Înălțare către Maica Domnului 1. Preasfântă Doamna, inima mea să nu se înalte la cele mari și minunate ale lumii acesteia, că lumea această trece, așa cum trece și chipul ei. 2. Dar tu, Stăpână, te'ai înălțat deasu...

   Psalmul 130 este o expresie de smerenie și încredere în Dumnezeu. Autorul și recunoaște modestia, declarând că inima lui nu este mândră că nu aspiră la lucruri mari sau dificile. Compară starea sa cu cea a unui copil liniștit în brațele mamei, simbolizând o profundă acceptare și calm interior. În final, psalmistul îndeamnă poporul Israel să se încreadă în Domnul, subliniind importanța credinței constante și durabile în El. 1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine, 2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu. 3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!