Psalmul 130: Ca un Copil în Brațele Mamei
Psalmul 130 este o expresie de smerenie și încredere în Dumnezeu. Autorul și recunoaște modestia, declarând că inima lui nu este mândră că nu aspiră la lucruri mari sau dificile. Compară starea sa cu cea a unui copil liniștit în brațele mamei, simbolizând o profundă acceptare și calm interior. În final, psalmistul îndeamnă poporul Israel să se încreadă în Domnul, subliniind importanța credinței constante și durabile în El.
1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”