Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Psalmul 130: Ca un Copil în Brațele Mamei

   Psalmul 130 este o expresie de smerenie și încredere în Dumnezeu. Autorul și recunoaște modestia, declarând că inima lui nu este mândră că nu aspiră la lucruri mari sau dificile. Compară starea sa cu cea a unui copil liniștit în brațele mamei, simbolizând o profundă acceptare și calm interior. În final, psalmistul îndeamnă poporul Israel să se încreadă în Domnul, subliniind importanța credinței constante și durabile în El.



1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,

2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.

3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!

Psalmul 130: Ca un Copil în Brațele Mamei



Comentarii