Rugăciune Pentru Toți

Psalmul 140 - Psaltirea Maicii Domnului    Preasfântă Doamnă Fecioară, cu toată smerenia mă rog către tine, auzi-mă și ia aminte la rugăciunea mea. Rugăciunea mea să fie asemenea tămâiei înaintea ta, dimineață, la amiază, seară și în orice vreme, pentru ca răutatea acestei lumi să nu-mi întunece mintea. Fă-mă Stăpână, să înțeleg întotdeauna voia ta și întărește-mi inima în adevărata dragoste de tine!   †  Psalmul 140: Rugăciune de Seară, Dimineață și Amiază către Maica Domnului pentru Luminarea Minții și Întărirea Inimii 1. Preasfântă Doamna Fecioara, cu toată smerenia strig către ține, auzi'mă, ia aminte la rugăciunea și la cererea mea. 2. Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea fetei tale, seară, dimineață, la amiază și în orice vreme, că să nu'mi întunece răutatea lumii acesteia mintea mea. 3. Fă'mă, Stăpână, să înțeleg întotdeauna cele plăcute ție și întărește inima mea, întru adevărată dragoste de ține!  

   Psalmul 140 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune profundă, plină de smerenie și cerere de ajutor divin. David strigă către Dumnezeu, cerându-I să-i audă rugăciunea, comparând-o cu tămâia sfântă care se ridică înaintea Lui. Își dorește ca rugăciunea și ridicarea mâinilor sale să fie primite precum o „ jertfă de seară ”, o ofrandă sacră.    Psalmistul cere protecție împotriva păcatelor și cuvintelor vicleane, implorând ca Dumnezeu să pună o „ strajă ” la gura lui, să-l ferească de ispite și de oamenii care săvârșesc fărădelegi. El acceptă cu smerenie corectarea și mustrarea celui drept, dar respinge influența păcătoșilor.    David face, de asemenea, o rugăciune împotriva celor care îl judecă și fac nedreptăți, dorindu-le prăbușirea. În mijlocul necazurilor, el își îndreaptă ochii către Dumnezeu, având nădejde că Domnul îi va păzi sufletul și îl va feri de cursele viclene puse de cei răi.    Psalmul este o rugăciune de protecție, de ...

   Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta... † Cântare Proorocului David psalmul 140 : „Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară” (Ps. 140, 2)    De ce este nevoie să cerem de la Dumnezeu că rugăciunea noastră să se îndrepte spre El?    Pentru că știm că prin rugăciune, omul este în comuniune cu Dumnezeu și totodată, prin rugăciune noi ne unim într'un cuget cu El. Dacă nu este coborâtă din minte în inima, rugăciunea care, după învățătură Sfinților Părinți este tronul harului, atunci ea rămâne fără putere, neroditoare și chiar nefolositoare.   De cele mai multe ori, noi nu știm să ne rugăm. De aceea, avem nevoie de o călăuză, care să ne învețe cum să ne rugăm și în ce stare trebuie să fim cu sufletul și cu trupul, pentru a face o rugăciune bună.