Psalmul 140: Rugăciunea pentru Protecție și Curăție Sufletească
Psalmul 140 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune profundă, plină de smerenie și cerere de ajutor divin. David strigă către Dumnezeu, cerându-I să-i audă rugăciunea, comparând-o cu tămâia sfântă care se ridică înaintea Lui. Își dorește ca rugăciunea și ridicarea mâinilor sale să fie primite precum o „jertfă de seară”, o ofrandă sacră.
David face, de asemenea, o rugăciune împotriva celor care îl judecă și fac nedreptăți, dorindu-le prăbușirea. În mijlocul necazurilor, el își îndreaptă ochii către Dumnezeu, având nădejde că Domnul îi va păzi sufletul și îl va feri de cursele viclene puse de cei răi.
Psalmul este o rugăciune de protecție, de căutare a curăției sufletești și de încredere totală în puterea și dreptatea divină.
†
1. Doamne, strigat-am către Ține, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Ține.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, că să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege, nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certă-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Că o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Ține, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Ține am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa ce mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreajă lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”