Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Psalmul 140: Rugăciunea pentru Protecție și Curăție Sufletească

   Psalmul 140 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune profundă, plină de smerenie și cerere de ajutor divin. David strigă către Dumnezeu, cerându-I să-i audă rugăciunea, comparând-o cu tămâia sfântă care se ridică înaintea Lui. Își dorește ca rugăciunea și ridicarea mâinilor sale să fie primite precum o „jertfă de seară”, o ofrandă sacră.

Psalmul 140 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune profundă, plină de smerenie și cerere de ajutor divin.
   Psalmistul cere protecție împotriva păcatelor și cuvintelor vicleane, implorând ca Dumnezeu să pună o „strajă” la gura lui, să-l ferească de ispite și de oamenii care săvârșesc fărădelegi. El acceptă cu smerenie corectarea și mustrarea celui drept, dar respinge influența păcătoșilor.

   David face, de asemenea, o rugăciune împotriva celor care îl judecă și fac nedreptăți, dorindu-le prăbușirea. În mijlocul necazurilor, el își îndreaptă ochii către Dumnezeu, având nădejde că Domnul îi va păzi sufletul și îl va feri de cursele viclene puse de cei răi.

   Psalmul este o rugăciune de protecție, de căutare a curăției sufletești și de încredere totală în puterea și dreptatea divină.


1. Doamne, strigat-am către Ține, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Ține.

2. Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, că să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege, nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

5. Certă-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

7. Că o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

8. Căci către Ține, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Ține am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

9. Păzeşte-mă de cursa ce mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

10. Cădea-vor în mreajă lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 140: Rugăciunea pentru Protecție și Curăție Sufletească


Comentarii