Îndreptarea Rugăciunii: Calea Spre Comuniunea cu Dumnezeu

   Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta...

†

Cântare Proorocului David psalmul 140:

„Să se îndrepteze rugăciunea mea că tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară” (Ps. 140, 2)

   De ce este nevoie să cerem de la Dumnezeu că rugăciunea noastră să se îndrepte spre El?

   Pentru că știm că prin rugăciune, omul este în comuniune cu Dumnezeu și totodată, prin rugăciune noi ne unim într'un cuget cu El. Dacă nu este coborâtă din minte în inima, rugăciunea care, după învățătură Sfinților Părinți este tronul harului, atunci ea rămâne fără putere, neroditoare și chiar nefolositoare.

  De cele mai multe ori, noi nu știm să ne rugăm. De aceea, avem nevoie de o călăuză, care să ne învețe cum să ne rugăm și în ce stare trebuie să fim cu sufletul și cu trupul, pentru a face o rugăciune bună.

   Modul în care trebuie făcută rugăciunea,această fiind însoțită de ridicarea mâinilor.

  

    Acest gest liturgic este izvorât din evlavia celui care se roagă. Este o manifestare a credinței și a nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Fiindcă omul este alcătuit din trup și suflet este necesară o participare a ambelor elemente la rugăciune și, astfel,sufletul se smerește prin pocăință, iar trupul își aduce jertfă să de seară, prin ridicarea mâinilor spre cer.

   A cere de la Dumnezeu ca rugăciunea noastră să se îndrepte spre El este esențial, deoarece acest lucru ne ajută să ne orientăm gândurile și sentimentele într-o direcție sacră. Doar astfel putem experimenta puterea transformatoare a rugăciunii și ne putem apropia mai mult de DUMNEZEU, deschizându-ne sufletul pentru a primi harul și îndrumarea Sa.