Psalmul 15 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune plină de nădejde și încredere în Dumnezeu, exprimând dorința de protecție divină și recunoștință pentru înțelepciunea oferită de Domnul. Psalmistul vorbește despre alegerea de a urma calea sfinților și de a respinge idolatria, în timp ce laudă moștenirea DIVINĂ oferită de DUMNEZEU. Credința fermă în mântuire, eliberarea din iad și promisiunea vieții veșnice în prezența lui DUMNEZEU aduc bucurie sufletească și speranță în comuniunea cu Creatorul.
†
1. Pazeste'ma, Doamne, ca spre Tine am nadajduit.
2. Zis'am Domnului: "Domnul meu esti Tu, ca bunatatile mele nu'Ti trebuie".
3. Prin sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei.
4. Inmultitu's'au slabiciunile celor ce alearga dupa alti dumnezei. Nu voi lua parte la adunarile lor cu jertfe de sange, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea mostenirii mele si a paharului meu. Tu esti Cel care imi asezi mie iarasi mostenirea mea.
6. Sortii mi'au cazut intre cei puternici, ca mostenirea mea este puternica.
7. Binecuvanta'voi pe Domnul, Cel ce m'a inteleptit; la aceasta si noaptea ma indeamna inima mea.
8. Vazut'am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de'a dreapta mea este ca sa nu ma clatin.
9. Pentru aceasta s'a veselit inima mea si s'a bucurat limba mea, dar inca si trupul meu va salaslui intru nadejde.
10. Ca nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea.
11. Cunoscute mi'ai facut caile vietii; umplea'ma'vei de veselie cu fata Ta si la dreapta Ta de frumuseti vesnice ma voi satura.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”