Rugăciune pentru iertare și vindecare în fața suferinței: Psalmul 37 al lui David
Psalmul 37 este o rugăciune profundă de pocăință și smerenie, în care David își exprimă suferința fizică și sufletească cauzată de păcate, dar și nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Acesta reflectă lupta interioară cu greșelile și povara vinovăției, dar și credința că Dumnezeu nu își va abandona niciodată cei care Îl caută cu inima sinceră. Temele principale includ recunoașterea propriilor păcate, dorința de iertare, rugăciunea pentru vindecare și protecția divină în fața dușmanilor. Psalmul este o mărturie a puterii credinței și a speranței în mila lui Dumnezeu.
†
Un psalm al lui David, pentru pomenirea sambetei. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi...
1. Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi.
2. Ca sagetile Tale s-au infipt in mine si ai intarit peste mine mana Ta.
3. Nu este vindecare in trupul meu de catre fata maniei Tale; nu este pace in oasele mele, de catre fata pacatelor mele.
4. Ca faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea au apasat peste mine.
5. Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele de catre fata nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam.
7. Ca salele mele s-au umplut de ocari, si nu este vindecare in trupul meu.
8. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte, racnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, inaintea Ta este toata dorirea mea si suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, parasitu-m-a taria mea si lumina ochilor mei, si aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Si se sileau cei ce cautau sufletul meu, si cei ce cautau cele rele mie graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.
15. Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si cand s-au clatinat picioarele mele, impotriva mea s-au semetit.
17. Ca eu spre batai gata sunt, si durerea mea inaintea mea este pururea.
18. Ca faradelegea mea eu o voi vesti, si ma voi ingriji pentru pacatul meu;
19. Iar vrajmasii mei traiesc si s-au intarit mai mult decat mine si s-au inmultit cei ce ma urasc pe nedrept.
20. Cei ce imi rasplatesc rele pentru bune ma defaimau, ca urmam bunatatea.
21. Nu ma lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te departa de la mine,
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”