Psalmul 4 din Psaltirea Proorocului David este o rugăciune profundă care reflectă încrederea în Dumnezeu în momente de necaz și dificultate. Proorocul David își adresează Creatorului, recunoscând dreptatea divină și cerând ajutor în mijlocul suferinței. Psalmul subliniază importanța căinței și a dreptății, încurajând oamenii să își examineze inimile și să se întoarcă la valorile spirituale. David îndeamnă credincioșii să își pună nădejdea în Dumnezeu, care aduce bucurie și lumină în viețile lor, chiar și în vremuri dificile. Prin acest psalm, se evidențiază tema păcii interioare și a bucuriei pe care credința o poate aduce, chiar și în fața adversităților.
†
1. Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.
2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?
3. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
4. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.
5. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.
6. Mulţi zic: «Cine ne va arăta nouă cele bune?». Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne!
7. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.
8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”