Psalmul 50: Inima Smerită - Duhul Umilit: O Cale spre Iertare / Psalmul Mântuirii
Psalmul 50, scris de regele David, este o profundă rugăciune de pocăință și căutare a milostivirii divine. Contextualizat în momentul mustrării sale de către profetul Natan din cauza păcatului său legat de soția lui Urie, acest psalm reflectă o sinceritate desăvârșită în recunoașterea greșelilor personale. David imploră milă de la Dumnezeu, cerându-și iertare și curățire de păcate. Temele centrale ale psalmului includ smerenia, adevărul, și dorința de a restabili relația cu Creatorul. Prin imagini puternice și expresii emoționante, Psalmul 50 subliniază importanța unei inimi smerite și a dorinței de a împlini voința lui Dumnezeu, evidențiind că jertfa adevărată constă în duhul umilit și în inima infrântă. Acesta rămâne un exemplu de referință pentru toți cei care caută să se reconcilieze cu divinitatea, căutând iertare și îndrumare duhovnicească.
†
Mai'marelui cantaretilor, un psalm al lui David, cand a venit profetul Natan, ca sa'l mustre pentru femeia lui Urie.
1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept eșți Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judecă Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maică mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curați; spală-mă-vei și mai vârtos decât zăpadă mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucură-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce față Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
11. Inima curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la față Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învață-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Ține se vor întoarce.
15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucură-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gură mea va vesti laudă Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfă lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfă dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Unde este Dumnezeu acolo toate sunt bune, unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele. Omul acela cu care este Dumnezeu, acela face numai bine si cu el este tot binele, iar acel om cu care nu este Dumnezeu, acela face numai rau si cu el este tot raul. Daca Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este impotriva noastra, dar daca Dumnezeu nu este cu noi, toti dusmanii se ridica impotriva noastra si ne biruiesc pe noi; daca Dumnezeu este cu noi, atunci si panza de paianjen va fi pentru noi zid de piatra, dar daca Dumnezeu nu este cu noi, atunci si zidurile de piatra vor fi pentru noi panza de paianjen si nu ne vor apara. Celui ce este cu Dumnezeu, aceluia totul ii este bun, iar celui ce este fara Dumnezeu, aceluia totul ii este rau.
RăspundețiȘtergereAsadar cu cine este Dumnezeu si cu cine nu este? La aceasta intrebare poate raspunde orisicine cu usurinta. Cu cel ce este virtuos, facator de bine, cu acela este Dumnezeu, iar cel ce face rau, il manie pe Dumnezeu si cu acela El nu este. Deci cu omul bun este Dumnezeu, iar cu cel rau El nu este...