Psalmul 61 din Psaltirea Proorocului David este un imn al încrederii neclintite în Dumnezeu, văzut ca un sprijin și Mântuitor în fața încercărilor și vicisitudinilor vieții. Psalmistul îndeamnă sufletul să se supună lui Dumnezeu, de la care vine mântuirea și răbdarea, arătând că adevărata putere și milă se află doar în El. În fața amenințărilor și a ipocriziei omenești, Proorocul David rămâne ferm, afirmând că speranța și ajutorul său sunt în Domnul. De asemenea, Psalmul avertizează împotriva încrederii în bogății și nedreptăți, subliniind că Dumnezeu va răsplăti fiecare om după faptele sale.
†
2. Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult.
3. Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat.
4. S-au sfatuit sa doboare cinstea mea, alergat-au cu minciuna; cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, ca de la El vine rabdarea mea;
6. Ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu ma voi stramuta.
7. In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.
8. Nadaiduiti in El toata adunarea poporului; revarsati inaintea Lui inimile voastre, ca El este ajutorul nostru.
9. Dar desertaciune sunt fiii oamenilor, mincinosi sunt fiii oamenilor; in balanta, toti impreuna sunt desertaciune.
10. Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea.
11. O data a grait Dumnezeu, aceste doua lucruri am auzit: ca puterea este a lui Dumnezeu si a Ta, Doamne, este mila; ca Tu vei rasplati fecaruia dupa faptele lui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”