Psalmul 64: Rugăciunea Speranței în Dumnezeu

   Psalmul 64 din Psaltirea Proorocului David este o expresie profundă de laudă și rugăciune adresată lui Dumnezeu, evidențiind măreția și bunătatea divină. În acest psalm, David recunoaște că Dumnezeul Cel Adevărat este sursa tuturor binecuvântărilor, subliniind importanța cântării și a promisiunilor făcute în Sion și Ierusalim.

    Psalmul începe cu o invocare a lui Dumnezeu, cerându-i să asculte rugăciunile și să ofere ajutor în fața nedreptăților și a nelegiuirilor care îl înconjoară. David își exprimă încrederea că cei aleși de Dumnezeu vor trăi în curțile Sale, fiind hrăniți de bunătățile casei divine.

   De asemenea, psalmul reflectă asupra puterii lui Dumnezeu de a crea și de a îngriji natura, descriind cum El umple pământul cu bogății și binecuvântări. Muntele și marea sunt menționate ca fiind sub autoritatea Lui, iar semnele puterii divine provoacă frică în rândul națiunilor.

   În final, David proclamă bucuria și recunoștința pentru roadele binecuvântate ale pământului, evocând imagini de câmpii pline de roade și pășuni îmbelșugate. Psalmul 64 este, astfel, un imn de încredere, speranță și mulțumire, care aduce laude lui Dumnezeu pentru providența și îndurarea Sa față de creația Sa.

†

1. Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie Ți se va împlini făgăduinţa în Ierusalim.

2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.

3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi.

4. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale.

5. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în dreptate.

6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe;

7. Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei.

8. Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli.

9. Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit;

10. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta.

11. Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.

12. Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase.

13. Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge.

14. Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta.

 Psalmul 64: Rugăciunea Speranței în Dumnezeu