Psalmul 67: Triumful și Puterea Mântuitoare a lui Dumnezeu

Psalmul 67 este un cânt al măreției și puterii lui Dumnezeu, în care se subliniază triumful divin asupra răului și protecția oferită celor credincioși. Începe cu o rugăciune pentru ca Dumnezeu să se ridice și să-i risipească pe vrăjmașii Săi, în contrast cu bucuria și veselia celor drepți care se încred în El. Psalmul evocă imagini puternice ale naturii care răspunde la prezența divină, precum pământul care se cutremură și cerurile care se topesc.

Este prezentată, de asemenea, imaginea lui Dumnezeu ca ocrotitor al celor vulnerabili, precum orfanii și văduvele, și ca izbăvitor al celor înrobiți sau suferinzi. Psalmul amintește de mărețele intervenții ale lui Dumnezeu în istoria poporului Său, de la traversarea pustiei la Sinai, până la suirea în locuri înalte, unde El este glorificat. În mijlocul acestor descrieri mărețe, se evidențiază nevoia oamenilor de a-L lăuda și de a-I recunoaște puterea.

Psalmul încheie cu o chemare către toate națiunile să Îl laude pe Dumnezeu, să recunoască puterea Sa infinită și să aducă daruri în numele Său, iar poporul ales al lui Dumnezeu este binecuvântat și întărit. Acest psalm este o mărturie a autorității supreme a lui Dumnezeu și a victoriei Sale asupra răului, aducând în același timp mângâiere și speranță celor care trăiesc în credință.

†

1. Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceară de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,

3. Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.

4. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,

5. Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.

6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă,

7. Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.

8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,

9. Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.

10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.

11. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.

12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.

13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile.

14. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi că ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci că aurul.

15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Să, ei vor fi albi că zăpada pe Selmon.

16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.

17. Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit?

18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt.

19. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.

20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.

21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii.

22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor.

23. Zis-a Domnul: «Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării,

24. Pentru că să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi».

25. Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt:

26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând:

27. «În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!».

28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau:

29. «Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.

30. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii daruri.

31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, că să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi că argintul.

32. Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie». Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:

33. «Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului.

34. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.

35. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.

36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu».