Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

pe
Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
0

Strigăt de Ajutor și Mântuire în Vremuri de Necaz în Psalmul 68 al lui David

pe

   Psalmul 68 al Proorocului David este un strigăt profund de ajutor adresat lui Dumnezeu în mijlocul încercărilor și suferinței. Psalmistul se simte copleșit de necazuri, asemuindu-și starea sufletească cu înecul în adâncuri și furtuni neîncetate. Deși este prigonit și batjocorit pe nedrept, își pune încrederea deplină în mila și dreptatea lui Dumnezeu. Acest psalm reflectă atât durerea și disperarea omului în fața nedreptății, cât și nădejdea mântuirii și răsplătirii divine. În final, autorul își exprimă credința că Dumnezeu va restaura Sionul și va aduce izbăvire celor credincioși.

†

Psaltirea Proorocului David

1. Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care n-are fund.

3. Intrat-am în adâncurile marii și furtună m-a potopit.

4. Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.

5. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.

6. Întăritu-s-au vrăjmașîi mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.

7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșealele mele de la Ține nu s-au ascuns.

8. Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Ține, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Ține. Dumnezeul lui Israel.

9. Că pentru Ține am suferit ocară, acoperit-a batjocură obrazul meu.

10. Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,

11. Că râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Ține au căzut asupra mea.

12. Și mi-am smerit cu post sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.

13. Și m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.

14. Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.

15. Iar eu întru rugăciunea mea către Ține, Doamne, am strigat la timp bineplăcut.

16. Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.

17. Mântuiește-mă din noroi, că să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,

18. Că să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gură lui.

19. Auzi-mă, Doamne, că bună este milă Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.

20. Să nu-ți întorci față Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi.

21. Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,

22. Că Tu cunoști ocară mea și rușinea mea și înfruntarea mea;

23. Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,

24. Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era, și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.

25. Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.

26. Facă-se masă lor înaintea lor cursa, răsplătire și sminteală;

27. Să se întunece ochii lor, că să nu vadă, și spinarea lor pururea o gârbovește.

28. Varsă peste ei urgia Ta și mania urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;

29. Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;

30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, și au înmulțit durerea rănilor lui.

31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor, și să nu intre întru dreptatea Ta;

32. Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.

33. Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.

34. Laudă-voi numele Dumnezeului meu cu cântare și-L voi preamări pe El cu laudă;

35. Și-i va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.

36. Să rîdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!

37. Că a auzit pe cei săraci Domnul, și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i-a urgisit.

38. Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.

39. Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile lui Iuda, și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;

40. Și seminția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el, și cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

Strigăt de Ajutor și Mântuire în Vremuri de Necaz în Psalmul 68 al lui David



Comentarii

Trimiteți un comentariu