Pelerini prin lume – fiecare suflet are rana sa și nădejdea în Dumnezeu

Pelerini prin lume – fiecare suflet își poartă rana și nădejdea

Un articol duhovnicesc inspirat din versurile piesei „Unii și alții” de Laura Dinu despre dorințele oamenilor, rănile sufletului și nădejdea că Dumnezeu vine atunci când nimeni nu mai vine.

În această lume trecătoare, omul se arată ca un călător neostenit. Fiecare dintre noi pășește pe drumuri nevăzute, purtând în inimă doruri, nevoi și căutări tainice. Unii caută bogăție și slavă, alții caută doar liniște și o rază de mângâiere. Unii își doresc palate și bunătăți, iar alții ar socoti mare dar al lui Dumnezeu un acoperiș sub care să nu plouă.

Așa este firea omenească: felurită în dorințe, dar unită prin aceeași sete după sens, iubire și mângâiere. În spatele tuturor acestor doruri stă, de fapt, strigătul tainic al sufletului care caută pe Dumnezeu.

Această realitate este zugrăvită cu multă sensibilitate în versurile piesei „Unii și alții”, semnate de Laura Dinu, o tânără care a cunoscut deopotrivă zbuciumul lumii și liniștea mănăstirii. Viața ei însăși este o pildă despre căutare, rătăcire și întoarcere către lumină.

---

Un drum al căutării

Laura a crescut în Hunedoara, însă pașii vieții au purtat-o departe de locurile copilăriei. Studiile au dus-o mai întâi la Craiova, iar apoi la Londra, unde a urmat facultatea de teatru. Viața în străinătate nu a fost ușoară. Pentru a se întreține, a lucrat în restaurante, împărțindu-și zilele între muncă și studiu.

Ajungea adesea acasă târziu în noapte, dormea puține ceasuri, iar apoi o lua de la capăt. Era un drum al ostenelei, dar și al formării sufletești.

După terminarea studiilor, a călătorit mult, predând teatru educațional în locuri îndepărtate precum Tanzania și Turcia. A locuit o vreme în Norvegia, iar mai târziu s-a întors în România. A lucrat ca ghid turistic și a predat limba engleză și teatru copiilor.

Însă, în adâncul sufletului, rămânea o căutare mai adâncă decât orice drum.

---

O oprire în liniștea mănăstirii

La un moment dat, dorul de liniște și de adevăr a purtat-o spre o mănăstire. A mers acolo pentru spovedanie, dar sufletul ei a simțit nevoia să rămână.

A petrecut cinci luni în viața monahală, lucrând pământul, îngrijind animalele și ajutând la bucătărie. În acea liniște a înțeles un lucru pe care puțini îl descoperă cu adevărat:

„Mănăstirea este ca o oglindă: îți arată cine ești, cine crezi că ești și cine vrei să devii.”

Părintele duhovnic, văzând că are dar pentru muzică, i-a dat un sfat plin de înțelepciune: să se întoarcă în lume și să urmeze acest drum. Dacă inima nu va afla pace, atunci porțile mănăstirii rămân deschise.

Astfel, chemarea artistică a devenit și un mijloc de mărturisire a frământărilor omenești.

---

Pilda versurilor: „Unii și alții”

Versurile piesei „Unii și alții” sunt o adevărată oglindă a lumii în care trăim. Ele arată cât de diferite sunt dorințele oamenilor și cât de adâncă este nevoia de iubire.

Strofă

Unii vor iubiri, alții vor putere
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere
Unii casă mare și mașină nouă
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă

Unii vor să audă, alții să vorbească
Unii doar o clipă cerul să privească
Unii o moșie mare și bogată
Alții ar vrea o mamă, mulți ar vrea un tată

Refren

Pelerini prin lume între nu și da,
Fiecare suflet are rana sa.

Strofă

Unii vor avere, faima, bogății
Alții sănătate pentru-ai lor copii
Unii vor să aibă propriul răsărit
Alții doar să uite ceea ce-au iubit

Unii haine scumpe și pantofi mai mulți
Alții vor picioare și-ar umbla desculți
Unii vor un munte, alții vor o mare
Alții doar să aibă cele necesare

Refren

Pelerini prin lume între nu și da,
Fiecare suflet are rana sa.

Fii cu gânduri bune și să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu.

---

Rana fiecărui suflet

Aceste versuri ne descoperă un adevăr simplu și adânc: nu există om fără rană.

Unii poartă rana sărăciei.
Alții poartă rana singurătății.
Unii au pierdut părinți, alții au pierdut iubirea.
Unii au totul și totuși nu au pace.

Înaintea lui Dumnezeu însă, toate aceste răni devin prilej de vindecare.

Domnul nu caută oameni desăvârșiți, ci inimi smerite și deschise.

---

Pelerini pe drumul către Dumnezeu

Viața noastră este o călătorie între două tărâmuri: între pământ și cer, între dorință și împlinire, între întuneric și lumină.

De aceea suntem, cu adevărat, pelerini prin lume.

Nu averile ne vor mântui.
Nu faima ne va da pacea inimii.
Nu puterea ne va umple sufletul.

Ci doar întâlnirea cu Dumnezeu.

Iar când omul ajunge la capătul puterilor sale, când ușile lumii par închise și nimeni nu mai răspunde, atunci se împlinește cuvântul cel plin de nădejde:

„Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu.”

---

Îndemn pentru inimă

Să privim cu mai multă milă către cei din jurul nostru. Nu știm ce povară poartă fiecare suflet. Fiecare om are o rană pe care o ascunde.

De aceea:

↪   să fim mai blânzi,
↪   să fim mai răbdători,
↪   să avem gânduri bune unii către alții.

Căci în fiecare om se ascunde chipul lui Dumnezeu.

Iar noi toți, fără deosebire, suntem pelerini pe același drum către veșnicie.

---

✍️ Licuță Pantia

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇