Bârfa: consecințe dispersate
A Ţine Limba și a Nu Grai de Rău – O Pildă Despre Bârfă
Vă împărtășesc o poveste plină de învățăminte, care ne reamintește cât de periculoasă poate fi bârfă:
O femeie a mers la preot să se spovedească.
– Părinte, îmi pare rău… am bârfit.
– Draga mea, bârfa este un păcat foarte grav, poate mai grav decât toate celelalte păcate. Dar ca să înțelegi de ce, mergi acasă, ia o pernă, urcă pe acoperișul casei și taie perna cu un cuțit. Apoi, a doua zi, să vii înapoi la mine.
Femeia, nedumerită, se duce acasă. Își ia perna mare, pe care doarme soțul ei, urcă pe acoperiș și o taie în două. Penele din pernă se împrăștie peste tot, iar vântul le suflă astfel încât, de jos, părea o ninsoare abundentă cu pene. A doua zi, femeia se întoarce la biserică pentru a vorbi din nou cu preotul.
– Părinte, am făcut ce mi-ați spus. Am tăiat perna.
– Bine. Acum mergi și strânge toate penele și pune-le înapoi în pernă.
– Dar, părinte, asta este imposibil! Vântul a suflat penele peste tot, ele s-au împrăștiat și nu le mai pot aduna la loc.
– Draga mea, iată așa e și cu bârfa! Prieteni, orice bârfă pe care o transmitem de la un om la altul, orice știre falsă pe care o distribuim pe rețelele de socializare sunt ca aceste pene. Chiar dacă ulterior ne pare rău sincer pentru cuvintele rostite, ele se împrăștie în lume și aduc consecințe grave, iar cineva poate fi judecat pe nedrept.
Înainte de a transmite o informație mai departe, nu vă leneviți: verificați cel puțin cât de adevărată este ea.
Această pildă ne amintește că fiecare cuvânt poate avea efecte de durată și că trebuie să fim responsabili înainte de a răspândi informații – fie ele adevărate sau doar zvonuri. Alegeți să vorbiți cu înțelepciune și cu grijă față de cei din jur!
Așa se pune accentul pe faptul că, deși cuvintele par ușoare, ele pot crea daune serioase. Să fim atenți la ce comunicăm și să ne asigurăm că întotdeauna înăuntrul nostru este cel care ne ghidează vorbele.
RăspundețiȘtergereBarfa
„Facandu-se o agapa a fratilor in biserica si venind ei si vorbind intreolalta, Avva Isaia le-a spus:
«Taceti, fratilor, ca am vazut pe un frate mancand cu voi si band pahare cate ati baut si voi si rugaciunea lui urca inaintea lui Dumnezeu ca un foc».
Si zicea iarasi ca, daca vrea Dumnezeu sa miluiasca sufletul, iar acesta se impotriveste si nu vrea, ci implineste voia sa, ii ingaduie sa patimeasca cele ce nu voieste, ca astfel sa-l caute pe El“.