„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” – Despre libertate, trup și slava lui Dumnezeu

„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” – Despre libertatea în Hristos și slava lui Dumnezeu

Reflecție duhovnicească asupra cuvintelor Sfântului Apostol Pavel din Întâia Epistolă către Corinteni: libertatea în Hristos, trupul ca templu al Duhului Sfânt și chemarea de a-L slăvi pe Dumnezeu prin viața noastră.

„ Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos… Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. ”

— Întâia Epistolă către Corinteni 6, 12; 10, 23

---

Fraților iubiți întru Domnul,

Mare este darul libertății ce ni s’a dăruit nouă prin Hristos Iisus. Nu mai suntem sub jugul Legii celei vechi, nici robi ai fricii, ci fii ai harului și moștenitori ai Împărăției. Și totuși, în mijlocul acestei sloboziri, glasul Apostolului răsună cu înfricoșată înțelepciune: nu toate sunt de folos, nu toate zidesc, nu toate mântuiesc.

Libertatea în Hristos nu este prilej de dezlegare a poftelor, nici acoperământ al patimilor, ci chemare la o viață mai înaltă, la o alegere cu discernământ duhovnicesc. Căci cel ce este slobod în Hristos nu mai trăiește după voia trupului, ci după voia Duhului.

Apostolul ne învață limpede că trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul pentru trup. Trupul nostru nu este o simplă materie trecătoare, ci este mădular al lui Hristos și templu al Duhului Sfânt. O, câtă taină și câtă vrednicie se ascunde în această învățătură!

„Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt?” — întreabă cu mustrare părintească dumnezeiescul Pavel. De vom pricepe aceasta cu adevărat, nu vom mai cuteza a întina ceea ce Dumnezeu a sfințit.

Cel ce se lipește de Domnul este un duh cu El. Iar cel ce se dă patimilor își rănește nu numai sufletul, ci și trupul, făcându-l vas al necurăției în loc de locaș al harului. De aceea poruncește Apostolul: „Fugiți de desfrânare!” — nu vă jucați cu ea, nu o ispitiți, nu o îngăduiți în cuget, ci fugiți ca de focul ce mistuie.

Libertatea adevărată nu este a face orice, ci a nu fi biruit de nimic. „Nu mă voi lăsa biruit de ceva”, grăiește Pavel. Iată măsura omului duhovnicesc: stăpânire de sine, trezvie, cumpătare. Nu patima să stăpânească peste om, ci omul, luminat de har, să biruiască patima.

Și încă un cuvânt de mare adâncime: „Ați fost cumpărați cu preț.” Prețul este sângele lui Hristos. Nu ne mai aparținem nouă înșine, ci Celui ce S’a răstignit și a înviat pentru noi. A trăi fără grijă de mântuire, a folosi libertatea spre risipire, este a nesocoti Jertfa.

De aceea încheie Apostolul cu îndemnul cel sfânt:

„ Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. ”

Iată rostul libertății: slava lui Dumnezeu.
Iată măsura faptelor noastre: dacă zidesc sau surpă.
Iată întrebarea fiecărei alegeri: mă apropie aceasta de Hristos sau mă depărtează?

Să cerem dar înțelepciune, ca să folosim libertatea spre zidire, trupul spre sfințire și viața întreagă spre slava Preasfintei Treimi.

Amin.

 ⋙   Cuvânt de învățătură   ⋘

☝    S'a întrebat cineva vreodată de ce suntem atât de supărați, pentru că lumea are fel și fel de concepte moderne, despre viață și toate permisivitatile ei?

    Sfântul Apostol Pavel zice:

    - Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.

 Dar nu există concept modern impus, există om cu Dumnezeu care gândește moral și spiritual, apoi există om fără Dumnezeu care gândește imoral, alunecând din păcat în păcat până la patimă nestăpânită.   

 Păcătoșii cu idei, LGBT nu sunt neștiutori ai legii, pentru că gândesc, merg pe picioare, mănâncă, dorm, se odihnesc, învață, sunt inteligenți, au două, trei facultăți, deci nu sunt probleme de ordin intelectual.

    Nu putem vorbi de o problema ereditară, o boală genetică și nici alte boli determinate de o gena mutantă, pentru că, începând o viață de familie normală, de acolo se vor naște copii!

    Așadar, suntem perfect sănătoși din punct de vedere biologic, dar când ieșim din barierele morale și spirituale, suntem oameni fără Duh Sfânt!

    Căci așa a zis Dumnezeu înainte de Potop:
 

    Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup. (Facerea 6:3)


    Și dacă "nu este Duhul Meu în oamenii aceștia", cum vrei să vezi faptele Duhului în ei?

        Să talcuim Scripturile așa cum sunt scrise, nu așa cum ne sună nouă bine nouă în urechi.


    Pe lângă lipsa Duhului Sfânt, ce apare?

    Dereglarea inteligibilă!

    Nu a existat, o vreme când oameni din aceștia nu au fost, dar oamenii au înțeles în limita bunului simt că nu pot fi expuse public.

    Ei sunt lipsiți de darul lui Dumnezeu! De ce?

    Pentru că nimic nu este mai rușinos pe lumea asta, că unui bărbat să i se șteargă simțul de atracție bărbătească față de o femei care este legiferat Scripturistic;

    Atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni (Fac. 3:16).


    Să fii lipsit de simțul masculinității, să nu ai simțul bărbăției, să nu ai simțul conservării, pentru că ești fără Dumnezeu, este clar, o neputință.

    O viață fără logos divin și sens sacru, să nu ai simțul stăpânirii și demnității bărbătești că parte patriarhală, este inexplicabil, de ce Dumnezeu a luat darul de la bărbat!

    Așa cum arată Apostolul Pavel:

      Din pricina această, Dumnezeu i'a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într'una care este împotriva firii; tot astfel și bărbații, au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s'au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor...(Români 1. 26-27)

    Dumnezeu a revărsat mania Lui asupra oamenilor, judecându'i în trupurile lor. Apoi a urmat abandonarea în suflet.


 Viață sentimentală, iubirea a fost afectată.

Omul a dorit păcatul, și Dumnezeu i'a îngăduit să'l aibă, dar rezultatul este înfiorător.

Atât femeile cât și bărbații și'au abandonat cursul normal al vieții trupești, și s'au dedat la fapte rușinoase.

Apostolul Pavel, le'a numit aceste lucruri stricăcioase, împotriva firii.