Suferința devine treaptă către biruință împreună cu Hristos

pe
Suferința devine treaptă către biruință împreună cu Hristos Metafora „ Suferința devine treaptă către biruință doar atunci când este purtată împreună cu Hristos ”, exprimă un adevăr al vieții creștine: suferința nu trebuie purtată departe de Dumnezeu, ci cu credință în Iisus Hristos. Încercările vieții pot deveni prilej de întărire sufletească atunci când omul își pune nădejdea în Hristos și caută ajutorul Lui prin rugăciune. Biruința creștinului nu înseamnă lipsa durerii, ci puterea de a merge mai departe, cu credință și răbdare, alături de Domnul. ❇ ❇❇ ❇❇❇ ❇❇ ❇
0

Rugăciune pentru cei adormiți

pe

 Rugăciune pentru cei adormiți.

Biserica Ortodoxa îi pomenește pe cei adormiți. Pentru o clipa, să spunem o rugăciune pentru odihna sufletelor lor.


†

Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri, si pe toti cei care intru dreapta credinta s'au savarsit, si iarta'le lor toate greselile pe care cu cuvantul sau cu fapta sau cu gandul

   Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri, si pe toti cei care intru dreapta credinta s'au savarsit, si iarta'le lor toate greselile pe care cu cuvantul sau cu fapta sau cu gandul le'au savarsit, si'i asaza pe ei, Doamne, in locuri luminoase, in locuri de verdeata, in locuri de odihna, de unde au fugit toata durerea, intristarea si suspinarea, si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac.

Daruieste'le lor si noua Imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite.

Ca Tu esti invierea si odihna adormitilor robilor Tai (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit! Amin.


Comentarii

  1. Pr. Constantin Galeriu.18:06


    Pe mine adevarul ma odihneste, nu perna si somnul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Parintele Paisie Aghioritul _09:51



    Cei adormiti au mai multa nevoie de rugaciune decat cei vii, deoarece pentru cei vii exista nadejdea pocaintei. Iar Dumnezeu vrea sa existe oameni care sa-L roage sa-i ajute pe cei adormiti, de vreme ce inca nu s-a facut Judecata din urma.

    Intr-un razboi, un soldat grav ranit i-a cerut unui preot apa, insa acela nu i-a dat. L-a trecut cu vederea, desi avea in bidonul sau putina apa. Dupa o vreme ranitul a murit, iar preotul, de indata ce a constientizat greseala sa, nu-si mai gasea linistea.

    Il pomenea continuu. A venit si la Coliba mea si mi-a spus durerea sa. Sarmanul, avea multa jertfire de sine, dar nu-si dadea seama cum de a putut face aceasta. A ingaduit Dumnezeu, adica a luat putin Harul de la el, caci cel ranit avea mare nevoie de rugaciune. Daca preotul i-ar fi dat apa, l-ar fi uitat, in timp ce acum, mustrandu-l constiinta, se roaga neincetat pentru el.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu