Ceasurile sau orele liturgice / Semnificația
†
Ceasurile sunt patru slujbe relativ scurte din rânduiala zilnică de rugăciune care marchează principalele momente ale zilei (ceasul).
🕂
👉 Ceasul I, (întâi) marchează răsăritul soarelui, începutul primului sfert din zi (6:00 A.M.). 👉 Ceasul III, (al treilea) marchează jumătatea dimineții, începutul sfertului al doilea din zi (9:00 A.M.)
👉 Ceasul VI, (al șaselea) marchează ora prânzului sau jumătatea zilei (miezul zilei), (12:00, la amiază)
👉 Ceasul IX, (al nouălea) marchează jumătatea după-amiezei, începutul ultimului sfert al zilei (3:00 P.M.)(15.00)
În cultul iudaic, Biserica creștină a moștenit și împărțirea zilelor în Ceasuri, pe care evreii le adoptaseră de la asirobabilonieni. Ziua, intervalul de timp de dimineață până seară, socotit 12 ore, era împărțită în patru sferturi de câte trei ore fiecare, numite Ceasuri.
Și nopțile erau împărțite în acest fel, în calupuri de patru sferturi sau uneori de trei treimi, dar subdiviziunile erau numite străji sau vegheri.
Revenind la ceasurile zilei, în cultul iudaic era rânduiala că la ceasul I (intervalul de timp între orele 6:00-9:00), ceasul III (intervalul de timp între 9:00-12:00), ceasul VI (între 12:00-15:00) și ceasul IX (între orele 15:00-18:00), să se facă rugăciuni speciale la Templu. Biserica a moștenit această tradiție și, cu timpul, în cultul bisericesc a apărut slujba Ceasurilor, care amintește de originea vechi-testamentară prin psalmii care se citesc în cadrul lor. În cadrul fiecărei săptămâni, zilele sunt închinate în serviciul liturgic pomenirii unor evenimente și persoane sfinte din istoria Bisericii.
Prima zi a săptămâni pentru creștini este Duminecă. Cea mai sfânta zi a săptămânii.
Duminică este sărbătoarea săptămânală a Învierii Domnului, Ziua Domnului sau ziua cea mare, și este considerată cea mai sfânta zi a săptămânii. Pentru creștini, prima zi a săptămânii nu este lunea, ci duminică, pentru că a fost prima zi a creației și duminică este ziua celei de-a două creații a lumii, a Învierii Mântuitorului, care a redeschis omului Împărăția cerului și accesul la izvorul vieții.
👉 Duminică este prima zi a săptămânii pentru că timpul este închinat lui Dumnezeu și începem săptămâna cu cinstirea și slăvirea lui Dumnezeu, creatorul și stăpânul timpului.
👉 Lunea este închinată cinstirii sfinților îngeri, care au fost creați înaintea omului și au slujit lui Dumnezeu cu devotament.
👉 Marțea este închinată sfinților prooroci din Vechiul Testament în frunte cu Sfântul Ioan Botezătorul.
👉 Miercurea este închinată Sfintei Cruci și Patimilor Mântuitorului pentru că în această zi au făcut sfat fariseii și cărturarii să-L prindă pe Domnul.
👉 Joia este închinată Sfinților Apostoli în amintirea Cinei celei de Taină, când Mântuitorul a instituit taină Sfintei Euharistii. Joia este pomenit și Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, că imagine a ierarhilor care au slujit desăvârșit pe Mântuitorul.
👉 Vinerea se face pomenirea patimilor, răstignirii și morții Mântuitorului.
👉 Sâmbătă este închinată pomenirii tuturor morților, a sfinților mucenici și mărturisitori care și-au dat viață pentru Hristos.
Spre deosebire de anul civil calendaristic, care începe la 1 ianuarie, la 1 septembrie este prăznuit Începutul anului bisericesc sau Indictul, cum mai este cunoscut în popor. Indictul sau indictionul înseamnă porunca și arătare.
În această zi a intrat Domnul Iisus Hristos în sinagogă iudeilor și, luând cartea lui Isaia Proorocul, a citit cuvintele:
Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsăți și să vestesc anul plăcut Domnului (Luca 4, 18-19)
După ce încheie aceste cuvinte profetice, Mântuitorul adaugă:
"Astazi s-a împlinit scriptură această în urechile voastre" (Luca 4, 21).
Lucru care a creat nedumerire ascultătorilor săi. Biserica a moștenit tradiția anului nou la 1 septembrie de la cultul iudaic, care praznuia în această dată mai multe sărbători din Vechiul Testament.
Tradiția învață că în această zi arca lui Noe s-a oprit în muntele Ararat după încetarea potopului.
În această zi, Moise s-a coborât din Muntele Sinai cu Tablele Legii și în această zi s-a construit cortul mărturiei în care a fost pus Chivotul Legii.
În această zi a fost sfințit templul lui Solomon și tot în această zi arhiereul intră o dată pe an în sfânta sfintelor pentru a tămâia altarul. La începutul lunii septembrie, poporul evreu praznuia sărbătoarea corturilor în amintirea celor 40 de ani pe care i-au petrecut în pustie înainte de intrarea în pământul făgăduinței.
Începutul anului nou bisericesc la 1 septembrie s-a stabilit pentru toată Biserica creștină la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu