Toti oamenii tematori sunt iubitori de vanitate.

   Toti oamenii tematori sunt iubitori de vanitate. Dar nu toti oamenii carora nu le este frica sunt umili la suflet. Pentru ca, dupa cum stim cu totii, nici macar talharii si jefuitorii de morminte nu se tem.

†

   Sfantul Cuvios Ioan Scararul, Filocalia vol. IX

30 Martie

Cuviosul Ioan Scararul s-a pogorat de la muntele Sinai la noi ca un nou vazator de Dumnezeu, si ne-a aratat pe ale sale lespezi scrise de Dumnezeu – cuvinte ce se numesc „Scara” –, in care literele cele vazute invata osteneala, iar puterea ce se intelege povatuieste la vederea de Dumnezeu.

Despre frica lasa sau nebarbateasca

1. Cel ce se indeletniceste cu virtutea in manastiri de obste sau in insotirea cu altii, nu e razboit de obicei prea mult de frica. Dar cel ce petrece in locurile mai sihastresti sa se lupte, ca sa nu-l ia in stapanire odrasla slavei desarte sau fiica necredintei, adica frica.

2. Frica lasa este o simtire copilareasca in sufletul imbatranit de slava desarta. Frica lasa este o slabire a credintei, aratata in asteptarea plina de spaima a unor lucruri neprevazute.

3. Frica lasa este o primejdie mai inainte de frica; sau ea este o simtire plina de tremurare a inimii, clatinata si speriata de nenorociri indoielnice. Frica lasa este lipsa incredintarii. Sufletul mandru este robul fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre.

4. Cei ce plang si nu se sperie de dureri nu sunt stapaniti de frica. Dar cei ce se infricoseaza de ceva isi ies din minti. Si pe drept cuvant. Caci e drept Cel ce paraseste pe cei mandri. El vrea sa fim pedepsiti, ca si noi, si ceilalti sa nu ne trufim.

5. Toti cei fricosi sunt iubitori de slava desarta. Dar nu toti cei ce nu se tem sunt si smeriti la cuget. Pentru ca nici talharii si jefuitorii de morminte nu au frica, Precum se stie.

6. In locurile in care te-ai obisnuit sa-ti fie frica nu pregeta sa te duci pe intuneric. Iar de vei tremura putin, aceasta patima copilareasca si de ras va imbatrani impreuna cu tine. Mergand, inarmeaza-te cu rugaciunea. Ajungand acolo, intinde mainile in sus si biruieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus, caci nu e in cer si pe pamant arma mai tare. Izbavit de boala, preamareste pe Cel ce te-a izbavit. Caci multumindu-I, te va acoperi in veci.

7. Asa cum nu vei mai putea umple niciodata stomacul dintr-o data, tot asa nu vei putea birui nici frica dintr-o data. Si pe masura plansului va scadea si ea mai repede, si pe masura lipsei lui vom ramane fricosi. “Mi se infioara parul si trupul“, zicea Elifaz (Iov, IV,14) "povestind viclenia dracilor".

8. Uneori se infricoseaza mai intai sufletul, alteori trupul, si de la el trece si la celalalt. Cand infricosandu-se trupul frica aceasta fara motiv nu patrunde si in suflet, e aproape izbavirea de boala. Dar cand primim cu suflet deschis toate cele neasteptate intru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat ne-am eliberat de frica.

9. Nu intunericul si pustietatea locurilor ii intaresc pe draci impotriva noastra, ci lipsa de rod a sufletului; dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie.

10. Cel ce s-a facut rob Domnului nu se va teme decat numai de Stapanul sau. Dar cel ce nu se teme inca de Acesta se teme si de umbra sa. Trupul se infricoseaza cand sta langa noi in chip nevazut un duh; dar cand sufletul se veseleste smerindu-se, sta de fata un inger. De aceea, cunoscand din lucrare starea de fata a acestuia, sa sarim mai repede la rugaciune, caci bunul noastru pazitor a venit sa se roage impreuna cu noi.

Cel ce a biruit frica lașă e limpede ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu.