Stiati despre sfesnicul sau candela „neadormita” a Sfantului Mormant, care nu se stinge niciodata?
†
Sfesnicul sau candela „neadormita” a Sfantului Mormant a fost aprinsa pentru prima data in 326, anul in care a fost descoperit Mormantul lui Hristos, si de atunci a ramas nestinsa vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singura data pe an, in dimineata Sambetei Mari, ca sa se aprinda putin mai tarziu cu Sfanta Lumina.
Cea mai veche marturie despre aceasta candela neadormita o intalnim in Cronica Egeriei. Pelerina Egeria este o asceta originara din Spania, care a vizitat Sfantul Mormant in perioada 381-384. Ea descrie Vecernia savarsita in jurul Mormantului lui Hristos, spunand urmatoarele:
„La ceasul al zecelea, care aici se numeste Lichnicon sau, cum spunem noi, Vecernie, o mare multime s-a adunat la Inviere. Toate facliile si lumanarile s-au aprins si aceasta a creat o lumina infricosatoare. Lumina, insa, nu intra din afara, ci se primeste dinauntru, din pestera "Mormant", adica de dincolo de zabrele, unde o candela arde totdeauna, zi si noapte”
Haralambie Skarlakidis, Sfanta Lumina. Minunea din Sambata Mare de la Mormantul lui Hristos
Să ţinem neîncetat candela aprinsă în minte şi să ne înfrumusețăm sufletele mai mult decât casa.
RăspundețiȘtergereSfântul lerarh Nectarie din Eghina
CANDELA
RăspundețiȘtergereNu știu dacă-n lumea asta este lucru mai frumos
Decât candela ce arde la icoana lui Hristos..
E un dar trimis din ceruri flăcăruia din pahar:
Pâlpâirea ei cea blândă umple inima de har!
Câte taine mai ascunde candela ce-o ții pe masă..
Să o ții mereu aprinsă, că-ți sfințește-ntreaga casă!
Este o frumoasă jertfă ce-i oferi lui Dumnezeu
Să ții candela aprinsă la icoana Sa mereu!
Fă aceasta multă vreme și-o să simți și tu, creștine,
Cum coboară de la Domnul binecuvântări divine..
Astfel, candela ce arde cu fitil în untdelemn,
E simbolul păcii sfinte și-al milostivirii semn.
RăspundețiȘtergereAs vrea sa fiu mereu, o candela aprinsa ,
Si-n inima sa arda focul cel Dumnezeiesc.
Sa raspandeasca in jur si pace si lumina,
Sa se rasfranga iubirea Domnului Ceresc.
Dar griji si umbra gandurilor triste
Si neincrederea in ajutorul cel divin,
Imi sting mereu a flacarii vapaie,
Si sufletul isi plange in intuneric al sau chin.
Dar vine mana calda, iubitoare,
A Celui ce pe toate le-a zidit.
Si imi aprinde iarasi focul dragostei divine,
Caci El din veacuri omenirea a iubit.
Si nu isi lasa niciodata faptura ca sa piara,
Ci cu pronia cereasca o ajuta tot mereu,
Sa se ridice si sa mearga inainte.
Desi drumul pare cateodata greu.
As vrea sa fiu mereu o candela aprinsa.
Si in lumina ei sa caut calea spre inalt.
Sa ii pastrez focul, ca pe o comoara Sfanta
Si din caldura ei in jurul meu sa impart.
Ajuta-ma o Doamne in toate.
Iubirea Ta s-o am neincetat!
Amin.