Viața Sfântului Cuvios Ioan Colibașul – noblețea smereniei ascunse într-o colibă
Prăznuit la 15 ianuarie
Descoperă viața Sfântului Cuvios Ioan Colibașul, prăznuit la 15 ianuarie: fiu de dregător care a ales să trăiască în smerenie, într-o colibă, lângă casa părintească, pentru dragostea lui Hristos.
†
În calendarul ortodox, ziua de 15 ianuarie ne aduce înainte un sfânt cu nume neobișnuit și, tocmai de aceea, memorabil:
Sfântul Cuvios Ioan Colibașul. La prima vedere, „Colibașul” pare un apelativ simplu, aproape rustic. În realitate, însă, acest nume este o adevărată
cheie duhovnicească, arătând felul în care a ales să trăiască Evanghelia: în smerenie, în ascundere și în lepădare de sine.
Dar cine a fost acest sfânt și de ce poartă acest nume?
„Colibașul” din familie de dregător
Sfântul Ioan a trăit în secolul al V-lea, în vremea împăratului Leon I (457–474), într-un Constantinopol aflat la apogeul strălucirii sale. Provenea dintr-o familie de rang înalt: tatăl său, Eutropie, era dregător important, iar mama sa, Teodora, era o femeie respectată și bogată.
A primit o educație aleasă și, încă din copilărie, arăta o înclinație deosebită spre cele duhovnicești. Nu se lăsa atras de desfătările lumii, ci își găsea bucuria în citirea cărților sfinte și în slujbele Bisericii. Părinții i-au dăruit o Evanghelie ferecată în aur, pe care o purta mereu cu el – semn al dragostei sale pentru HRISTOS.
Întâlnirea cu un monah din Mănăstirea Achimiților („a Neadormiților”), vestită pentru rânduiala rugăciunii neîncetate, i-a aprins în inimă dorul după viața monahală. Pe ascuns, a părăsit casa părintească și a plecat într-o mănăstire din Bitinia, unde a fost primit în obște.
Acolo a viețuit șase ani, nevoindu-se cu multă râvnă, prin post, ascultare și rugăciune. Deși tânăr, îi întrecea pe mulți în sporirea duhovnicească.
Întoarcerea tainică și lepădarea de sine
Vrăjmașul, văzând nevoința lui, i-a adus în inimă dorul de părinți. Cu binecuvântarea starețului, Ioan s-a întors spre Constantinopol, dar nu ca fiu recunoscut, ci ca străin și sărac.
Pe drum și-a schimbat hainele cu un cerșetor, ca să nu fie recunoscut. Ajuns lângă casa părintească, a rămas lângă poartă, ca un sărman, răbdând frigul și foamea. Tatăl său, fără să știe cine este, îi trimitea zilnic mâncare, iar Ioan o împărțea altor nevoiași, rămânând el însuși flămând.
Din pricina mamei, care se scârbea de înfățișarea lui, a fost mutat mai departe. Atunci a cerut să i se facă o colibă mică – un adăpost sărăcăcios, unde a trăit trei ani în rugăciune, post și tăcere, chiar lângă casa în care se născuse, fără să-și descopere identitatea.
De aici vine numele său: Ioan Colibașul – cel ce a ales coliba smereniei în locul palatului.
Descoperirea și mutarea la DOMNUL
După trei ani, DOMNUL i S-a arătat și i-a spus că în trei zile va trece la El. Atunci Ioan a cerut să fie chemată mama sa. Înainte de moarte, i-a dăruit Evanghelia. Teodora a recunoscut-o imediat: era chiar Evanghelia fiului ei.
Chemați fiind amândoi părinții, Ioan și-a descoperit identitatea. Revederea a fost plină de lacrimi. Și-a dat sufletul în brațele lor.
Mama, biruită de dragostea omenească, l-a îmbrăcat în haine scumpe, dar a fost lovită de boală. Când tatăl l-a îmbrăcat din nou în zdrențele lui, ea s-a vindecat. Așa a arătat DUMNEZEU că smerenia și ascultarea sunt mai plăcute Lui decât orice slavă lumească.
Sfântul a fost îngropat în coliba sa. Mai târziu, părinții au zidit o biserică pe mormântul lui și și-au împărțit averea săracilor.
Troparul Sfantului Cuvios Ioan Colibasul
Glasul 4
Din pruncie iubind cu caldura pe Domnul, lumea si cele frumoase ale lumii ai parasit si ai sihastrit in chip desavarsit; ti-ai ridicat coliba inaintea portilor parintilor tai; zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite; pentru aceasta pe tine, Preacuvioase Parinte Ioan, Hristos dupa vrednicie te-a preamarit.
Condacul Sfantului Cuvios Ioan Colibasul
Glasul 2
Cele de sus cautand...
Ravnind, intelepte, saracia ce nu se fura, ai urat bogatia parintilor tai. Si avand Evanghelia in mainile tale, ai urmat lui Hristos Dumnezeu, Preacuvioase Parinte Ioan, rugandu-te neincetat pentru noi toti.
🙏 Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Colibașul
O, Sfinte Cuvioase Ioane, cel ce ai ales să fii sărac pentru Hristos, deși erai bogat în cele ale lumii, tu care ai iubit mai mult smerenia decât slava și ascunderea decât cinstea oamenilor, roagă-te pentru noi, păcătoșii și neputincioșii.
Tu, care ai locuit în coliba smereniei lângă casa părintească, dar cu inima locuiai în cer, învață-ne și pe noi să lepădăm iubirea de slavă, dorința de mărire și atașarea de cele trecătoare.
Ajută-ne să iubim tăcerea care vindecă, rugăciunea care luminează și ascultarea care mântuiește.
Tu, care ai răbdat foamea, frigul și disprețul fără cârtire, dă-ne și nouă putere să primim încercările vieții cu pace, cu nădejde și cu mulțumire către Dumnezeu.
Roagă-te, Sfinte Ioane, să ne dăruiască DOMNUL, inimă smerită, minte curată, răbdare în necazuri și dragoste adevărată pentru HRISTOS.
Ajută-ne să ne zidim și noi o „colibă” lăuntrică a pocăinței și a rugăciunii, în care să Se sălășluiască harul lui Dumnezeu.
Și când va veni ceasul plecării noastre din această lume, roagă-te să fim aflați și noi sub acoperământul milei dumnezeiești, ca împreună cu tine și cu toți sfinții să slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu