Rugăciunea Împaratului Solomon către DUMNEZEU pentru dobândirea înțelepciunii

   Rugăciunea Împăratului Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înțelepciunii, care este de folos tuturor oamenilor.

†

   Cărțile istorice ale Vechiului Testament povestesc că Dumnezeu a dat lui Solomon și foarte mare pricepere și cunoștințe multe că nisipul marii. Înțelepciunea să întrecea înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și toată înțelepciunea egiptenilor. El era mai înțelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol și Dardă, fiii lui Mahol.

    Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, așa cum ar fi făcut-o alții, nici viață lungă, nici bogații, nici moartea vrăjmașilor, ci a cerut pricepere că să facă dreptate, și îi da „o minte înțeleaptă și pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, și cum nu va avea nimeni după el.

    Solomon, „care iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui sau, David” îi răspunde că, fiind „tânăr și neîncercat”, și-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea domni și judecă peste acest popor numeros (poporul evreu), deosebind binele de rău.

„Cartea întâi a Regilor” relatează cum Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălțime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea.

   „Cartea întâi a regilor” arată că Solomon a rostit trei mii de pilde și a alcătuit o mie cinci cântări, a vorbit despre copaci, de la cedrul de Liban până la isopul ce crește pe zid, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare și despre pești. Cărțile cu caracter istoric ale Vechiului Testament istorisesc că faima înțelepciunii sale devenise așa de mare încât veneau oameni din toate colțurile lumii, inclusiv cei trimiși de regii pământului că să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în mintea lui. Regina din Saba a venit să-l încerce prin întrebări grele iar Solomon i-a răspuns la toate întrebările, așa încât regina exclamă că „nici pe jumătate nu i s-a spus” și că are mai multă înțelepciune și propășire decât i se raspandise faima.

Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înțelepciunii

   Dumnezeule al părinților și Doamne al milei, Cel care ai făcut toate cu cuvântul Tău, și cu înțelepciunea Ta ai randuit pe om că să stăpânească peste zidirile cele făcute de Ține, și să carmuiasca lumea cu cuviință și cu dreptate și cu suflet drept să facă judecată, da-mi mie înțelepciunea care stă aproape de scaunul Tău și nu mă lepăda dintre slujitorii Tăi.
 Căci robul Tău sunt eu și fiul roabei Tale, om slab și cu viață scurtă și puțîn destoinic să înțeleg judecată și legile.
 Căci, chiar când ar fi cineva desăvârșit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înțelepciunea cea de la Ține, că nimica toată se va socoti.
 Tu m-ai ales pe mine mai dinainte că să stăpânesc poporul Tău și să judec pe fiii și pe fiicele Tale.
 Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în muntele Tău cel sfânt și un jertfelnic în cetatea în care locuiești, după chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început.
Cu Ține este înțelepciunea care știe faptele Tale și care era de față când ai făcut lumea și care știe ce este plăcut înaintea ochilor Tăi și ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
 Trimite această înțelepciune, din sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, că să mă ajute în ostenelile mele și că să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta, fiindcă înțelepciunea toate le știe și le înțelege și mă va povățui înțelepțește în lucrările mele și prin slavă să mă va păzi.
 Și astfel, faptele mele Îți vor fi plăcute și voi judecă poporul Tău cu dreptate și voi fi vrednic de tronul tatălui meu.
 Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voință lui Dumnezeu?
 Gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetările noastre sunt cu greșeală.
 Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul și locuința cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.
 Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ și cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?
 Cine a cunoscut voință Ta, dacă Tu nu i-ai dat înțelepciune și dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt?
 Astfel, s-au făcut drepte cărările celor de pe pământ și oamenii au învățat ceea ce este plăcut înaintea Ta, și prin înțelepciune au cunoscut mântuirea.

Amin