FETIȚA și diavolul
O lecție pentru fiecare dintre noi
Povestea fetiței și a diavolului este o oglindă a vieții multora dintre noi. Amânarea pocăinței, justificările ispitei și prioritizarea lucrurilor lumești ne pot conduce la pierderea legăturii cu Dumnezeu. Însă mesajul final este unul plin de speranță: trebuie să fim vigilenți, să ne păzim sufletul și să alegem calea rugăciunii, indiferent de vârsta sau etapa vieții în care ne aflăm.
†
De ce amânăm întâlnirea cu Dumnezeu?
Într-o zi de sărbătoare
O fetiță cu părinții,
A plecat la biserica
Să se închine DOMNULUI.
Diavolul care nu doarme
Și mereu ne ispitește,
Se preface-n chip de babă
Și-ntâlnind-o îi grăiește:
- Unde mergi tu copiliță?
Unde te grăbești mereu?
- La biserica mătușă
Să mă rog lui Dumnezeu.
- Ce vorbești! La rugăciune?
Fugi de-aicea măiculiță,
Du-te la copii, te joacă,
La Biserica ești mică.
Lasă dragă că te-ai duce.
Când te vei face mai mare.
Și așa zicându-i baba
Fata se'ntoarse din cale.
Când s-a făcut fata mare.
A plecat la biserică.
Diavolul în chip de babă,
O oprește și-o întreabă:
- Unde mergi dragă brândușă,
Unde mergi tu fata mare?
- La Biserica mătușă.
Că e zi de sărbătoare.
- Fugi de-aicea măiculiță
Și te rog să mă-nțelegi
Știi tu. Bisericuța-i
Pentru babe și moșnegi?
Pentru ține uite hora,
Cum mai joacă lângă crâng
Când îi văd de bucurie,
Mai îmi vine că să plâng.
Te vei pocăi măicuță,
Acolo după măritat,
Când vei fi o nevast-uță
Cu copii și cu bărbat.
Nu acum-n floarea vieții,
Acu trebuie să trăiești
Să guști floarea tinereții
S-apoi să te pocăiești.
Se făcu fata nevasta
Cu copii și cu bărbat
Și-ntr-o zi de sărbătoare
La Biserica a plecat.
Diavolul în chip de babă,
Îndrăzneț și prefăcut,
O oprește iar în cale,
Parcă s-ar fi cunoscut.
- Un-te duci tu nevăstuță
Îmbrăcată așa frumos?
- La Biserica mătușă,
Că să mă rog lui Hristos.
Aoleu dragă Diano,
Cu copii și cu bărbat,
Ți-ai lăsat casă pustie?
La Biserica-i plecat?
Du-te acasă, măi Diano
Zise prefăcută baba
Ai bărbat, gospodărie,
Ce te apuci de altă treaba?
Lasă pocăința dragă
Până ce vei vi bătrână,
Du-te îngrijește-ți casa
Peste care ești stăpână.
Nevăstuța amăgită,
Vrăjită de-al babei glas,
Cu credință îndoită
S-a înapoiat acasă.
Se făcu nevasta babă
Și-ntr-o zi de sărbătoare
Ea mergea cu pași degrabă
Către locul de-închinare.
Diavolul în chip de babă
Iar în cale o oprește
Și cu vorbe prietenoase
Cam așa îi glăsuiește:
- Unde mergi tu verișoară
Că să te-nsoțesc și eu?
La Biserica cumnată,
Să mă rog lui Dumnezeu.
La Biserica creștină?
Acolo-i lume frumoasă,
Tu ești babă și urâtă
Du-te mai bine acasă.
Ce te duci la rugăciune
Că de ține toți vor râde.
Și acum la bătrânețe
Cine să te mai învețe?
Asta trebuia s-o faci,
Cu Dumnezeu să te-împaci
Când erai tânăra zână,
Nu acum babă bătrână.
Drept, gândi biata babă
Cu minte îngustă și slabă
Și se-ntoarse către casă
Căci satana o-nșelase.
Ăsta-i diavolul cel rău,
El tot vânează mereu,
Fii atent și te ferește
Să nu cazi în latul sau!
Diavolul lucrează subtil, îmbrăcat în haine prietenoase, folosindu-se de temerile și slăbiciunile noastre. Însă credința, perseverența și rugăciunea sunt armele care ne pot ajuta să biruim. Să ne încredem în Dumnezeu și să nu amânăm niciodată momentul în care să ne întoarcem spre El!
RăspundețiȘtergerePână când tot fugi de Mine? Până când Mă ocolești? Până când îţi umpli mintea cu deşertăciuni lumeşti? Până când Mă lași afară, neprimindu-Mă în gând? Până când să-ți bat la ușă? Spune-Mi, oare până când? Te-am eliberat de patimi, te-am spălat printr-un Botez, Ţi-am dat o credință dreaptă, dăruindu-ți Sfântul Crez, Dar tu fugi mereu de Mine, să Mă cauți, nici un gând! Iar Eu Mă tot uit la tine şi Mă-ntreb: Dar până când? În zadar vorbeşti de Mine, în zadar Mă zugrăveşti, În zadar îndemni pe alţii, în zadar te oboseşti, Dacă nu vorbeşti cu Mine în cămară-n rugăciune, Totul e ca pleava-n aer, totul e deşertăciune! Ce te temi să-Mi stai la vorbă, crezi că o să-ți cer ceva? Ştii tu slava Mea din Ceruri? Ştii tu bogăţia Mea? N-am nevoie de la tine nici măcar de-un vârf de ac! Nu sunt toate ale Mele? Oare nu chiar Eu le fac? Te aştept la rugăciune, să te-ndestulez de Har, Altfel, totul e degeaba, altfel, totu-i în zadar! Pune mâna şi te roagă! Fugi de tot ce n-are rost! Şi-o să îți arăt prin Ceruri locuri unde n-ai mai fost!
RăspundețiȘtergereSe spune despre un pustnic batran ca a vazut un diavol indemnandu-l pe alt diavol sa nu il lase sa se odihneasca pe un calugar. Celalalt diavol a refuzat sa il trezeasca pe monah, spunand celui dintai:
- Nu pot sa fac acest lucru, caci de indata ce-l trezesc, el se ridica si incepe sa ma arda cu psalmi si rugaciuni.
Iar alta data, intrebat de un mare pustnic, de ce ii tot tulbura, diavolul a raspuns:
- Voi, monahii, sunteti cei care ne tulburati pe noi.
RăspundețiȘtergere"Sunt mare pentru cei ce ma asculta, sunt mic pentru cei ce nu ma asculta si sunt de nimic pentru cei ce ma ocolesc“.
RăspundețiȘtergere"Teolog este acela care se roaga cu adevarat, iar acela care se roaga cu adevarat este teolog."
RăspundețiȘtergereNu putem pentru toate sa invinuim diavolul
Sfantul Antonie cel Mare spune ca din cand in cand cineva lovea poarta manastirii. A iesit afara si a vazut "o lunga si inalta aratare". La intrebarea "cine este?", a raspuns:
"Eu sunt satana"
La intrebarea "pentru ce ai venit?", a raspuns:
- De ce ma defaima degeaba monahii si toti ceilalti crestini? De ce ma blestemati in fiecare ceas ?
Si cand Antonie cel Mare i-a spus: "Pentru ca ii superi", acela a raspuns:
- Nu eu sunt cel care ii supara, ci ei insisi se tulbura pe ei insisi; caci eu am devenit neputincios.
De aici reiese ca nu putem pentru toate sa invinuim diavolul. Avem si noi raspunderea noastra personala pentru caderi si ispite.
RăspundețiȘtergere„Inaintand in lumina cunoasterii lui Dumnezeu, prin educatia crestina, copiii devin ei insisi faclii luminoase ale vietii duhovnicesti, pilde vii si marturisitori adevarati ai Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos pentru toti oamenii”.