Cum să rămânem pomi roditori în grădina lui Dumnezeu

   Iată securea stă la rădăcina pomilor

†

   Securea la rădăcina pomilor: Chemarea la pocăință

   Cuvintele rostite de Sfântul Ioan Botezătorul în Evanghelia după Matei (3, 10) sunt o chemare la trezvie, o avertizare clară şi profundă: „Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” Această imagine puternică şi simbolică ne invită să reflectăm asupra vieţii noastre spirituale, asupra roadei pe care o aducem în faţa lui Dumnezeu şi a aproapelui nostru.

Ce simbolizează securea?

   Securea este un simbol al judecăţii divine. Ea nu este doar un instrument al distrugerii, ci şi o unealtă care dezvăluie adevărul despre pomul pe care îl reprezintă fiecare dintre noi. Fiecare om este un pom plantat în grădina lui Dumnezeu, chemat să aducă roade bune: faptele iubirii, credinţa vie şi nădejdea statornică.

   Când securea este pusă la rădăcină, este un semnal de avertizare. Rădăcina este locul de unde izvorăşte viaţa pomului. Dacă aceasta este bolnavă, întreaga fiinţă a pomului suferă. Similar, dacă inimile noastre sunt lipsite de dragoste sau învăluite în patimi, nu putem aduce roade bune.

Ce sunt roadele bune?

   Roadele bune sunt faptele care izvorăsc dintr-o credinţă vie şi dintr-o relaţie autentică cu Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel descrie aceste roade în Epistola către Galateni: 

Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor (Galateni 5, 22-23).

   Roadele nu sunt doar manifestări exterioare, ci rodul unei transformări interioare. Ele vin din pocăinţă, din lupta constantă împotriva patimilor şi din dorinţa de a trăi în armonie cu voia lui Dumnezeu.

Focul: simbol al purificării sau al osândei

   Cuvintele lui Ioan Botezătorul ne amintesc că pomul care nu face roadă bună va fi tăiat şi aruncat în foc. Acest foc poate fi înțeles în două moduri: ca un foc purificator sau ca un foc al osândei.

   Focul purificator este procesul prin care Dumnezeu ne curăţă şi ne pregăteşte pentru înălţarea la o viaţă mai sfântă. Prin suferinţe, pocăinţă şi rugăciune, suntem încurajaţi să ne lepădăm de păcate şi să aducem roade vrednice de Împărăţia lui Dumnezeu.

  Pe de altă parte, focul osândei este destinul celui care refuză în mod conştient harul şi iubirea lui Dumnezeu. Este o alegere personală de a trăi departe de lumină, într-o întunecime veşnică.

Cum putem evita securea?

   Esenţa acestui verset stă în chemarea la pocăinţă. Pocăinţa nu înseamnă doar regret pentru greşelile trecute, ci o schimbare reală a inimii şi a comportamentului. Dumnezeu ne dă tuturor ocazia să devenim pomi roditori, să cultivăm virtutea şi să trăim o viaţă plăcută Lui.

   Cuvintele „Iată securea stă la rădăcina pomilor” sunt un apel la responsabilitate şi la vigilenţă spirituală. Fiecare zi este o nouă şansă de a ne analiza viaţa, de a ne ridica şi de a ne apropia de Dumnezeu. Să ne străduim să aducem roade bune, ştiind că suntem într-un proces continuu de creştere şi desăvârşire. Amin.