Ce facem cu lumânarea pe care am folosit-o în noaptea Învierii a DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS?
†
Ce facem cu lumânarea folosită de la Sfânta Înviere a DOMNULUI?
„Lumânarea Pascală este simbolul Învierii al biruinței vieții asupra morții. Lumânarea arată că noi avem legătură cu Hristos cel Înviat. Plecăm cu lumânarea aprinsă acasă și ținem această lumânare de la Înviere pentru că este cea care ne-a adus cea mai Sfânta Lumina și o aprindem în vreme de primejdie”, explică cândva, într-un cuvânt de Paști, Inaltpreasfintitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
Evident, acest lucru nu înseamnă că transformăm lumânarea într-un obiect pe care îl cinstim, căci până la urmă nu despre lumina lumânării este vorba de Sfintele Paști, ci despre Hristos – Lumina lumii, care a biruit întunericul pentru totdeauna, îndemnându-ne să fim fii ai Luminii:
Încă puțînă vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina că să nu va prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumina, că să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei (Ioan 12: 35-36)
Astfel, după tradiția Bisericii noastre, la finalul slujbei de Înviere, recomandat este să luăm lumânarea pe care am ținut-o în mâini pe parcursul Sfintei Liturghii și să o ducem aprinsă până acasă, nu înainte de a trece prin cimitir și a aprinde candelele din felinarele care străjuiesc mormintele celor dragi. E o formă de a le vești și lor Învierea Domnului și de a le spune că, iată, am primit, prin Învierea Domnului „arvună” Învierii noastre și a vieții veșnice. Ce facem, deci, cu lumânarea de la Paști, după ce ajungem acasă? Evident, nicicum nu o vom transformă în obiect sau subiect al superstițiilor. Ținem să menționăm acest lucru întrucât există obiceiul că în unele zone din țară noastră să se stîngă lumânarea de grindă casei, crezându-se că astfel familia și gospodăria aceea va fi păzită tot timpul anului de farmece. Așadar, deși nu există vreo rânduiala tipiconala în legătură cu acest aspect, Biserica noastră recomandă bună-cuviință, că și în cazul calendarelor vechi care au imprimate pe ele icoane.
Ajunși acasă, vom așeza lumânarea într-un loc aparte din locuința noastră, departe de zonele pe care le frecventam zilnic, fără a o alătură celorlalte lumânări folosite la rugăciune sau pregătite pentru a fi luate la biserica. Apoi, ar fi recomandat să așezăm lumânarea pe masă pe care vom mânca în noaptea de Paști și-n zilele următoare, că semn al binecuvântării Domnului nostru Iisus Hristos și al prezenței Sale neîncetate în mijlocul nostru și al tuturor membrilor familiei, că un fel de Oaspete Ceresc. La fel de bine, lumânarea poate fi arsă câte puțîn în fiecare zi a Săptămânii Luminate, dimineață și seară, atunci când ne rugăm, până când această arde complet. Alți credincioși – după cum a menționat și Inaltpreasfintitul Părinte Teodosie – păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde fie vara, când sunt furtuni cu tunete și fulgere, fie în momentele de încercare sau de boală, că o garanție palpabilă a faptului că vom ieși la liman, că vom depăși acele momente dificile, așa cum Hristos a biruit moartea.
În ceea ce privește icoanele lipite pe candelele cu care am luat Sfânta Lumina, pentru a nu fi întinate, cel mai potrivit ar fi că ele să fie decupate și păstrate, întrucât sunt obiecte sfințite prin însăși chipul reprezentat pe ele, fapt care ne îndeamnă să le acordăm cinstea și atenția care li se cuvine.
În loc de încheiere, nădăjduim să păstrați cât mai multe zile lumina din noaptea de Paști. La propriu, în candelă din colțul de rugăciune, dar mai ales duhovnicește, în sufletele dumneavoastră. Bucuria Sfintei Învieri a Domnului să va cuprindă inimile, iar Hristos Domnul cel Înviat din morți să va dăruiască tuturor lumina și pace, dragoste și împlinire! Hristos a Înviat și ne-a dăruit nouă viață veșnică!
👉 Lumina a venit în lume, pentru că tot cel ce crede în DOMNUL IISUS, nu rămână în întuneric.
Păstrați Sfânta Lumina cât mai multe zile în casele dumneavoastră!
RăspundețiȘtergereÎmpărţiţi darurile harului celor ce le cer: o lumânare aprinsă nu îşi pierde din lumină, dacă din ea se aprinde alta.