Miracolul Marturisiri - Taina Spovedaniei

   Miracolul Marturisiri - Taina Spovedaniei

†

   Taina Spovedaniei ca mijloc de vindecare sufleteasca si apropiere de Dumnezeu intr-o lume declinata.

 Atunci cand vorbim despre marturisire, trebuie sa intelegem prin aceasta, mai presus decat orice altceva, Taina Pocaintei. Spovedania este una dintre cele mai mari Taine care ni s-au dat; un binecuvantat dar, marturisit de insusi Mantuitorul Iisus Hristos, dupa invierea Sa, prin urmatoarele cuvinte adresate ucenicilor: 

Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 22-23)

Toate Tainele sunt inalte, nespus de adanci; toate Tainele ne unesc cu Dumnezeu, ne fac partasi la o noua viata, viata vesnica, ne dau o noua perspectiva duhovniceasca, plina de sfintenie. Astfel, ele ne deschid un univers extraordinar, de neatins. De aici si numirea de ,,taina” - lucru greu de inteles pentru mintea omeneasca. Taina atinge, intru intuneric, inima celui care s-a deschis catre ea. Taina Pocaintei cere insa nevointa; iar aceasta inseamna curatia inimii omului, nevoia de pocainta. Iar pocainta este un lucru extraordinar.

Orice Taina cere omului sa se indrepte catre Dumnezeu. Orice Taina cere faptuire duhovniceasca; la Taina Marturisirii aceasta se cere insa la modul cel mai inalt. Aici omul trebuie sa se pocaiasca, sa ia aminte la sine insusi, sa doreasca sa se schimbe, sa se nasca din nou.

In timpurile noastre, Taina Pocaintei a devenit greu de inteles de catre toti, chiar daca ne este cunoscut tuturor ca spovedania are ca tel curatirea constiintei pacatosului care se caieste. Toate acestea ne sunt destul de clare. In realitate, doar teoria ne este limpede. In fapt insa, foarte rar intalnim un om care ar putea sa ne explice asa cum ar trebui sa decurga spovedania si cum ar trebui sa ne raportam noi la ea. Intelegerea acestei Taine este atat de departe… Si nu doar de cei care se caiesc. Rostul pocaintei nu mai este inteles prea bine nici de catre multi dintre preoti.

Pocainta, ca Taina, este punctul culminant in care duhovnicul se intalneste cu ucenicul sau si prin care el are posibilitatea – si datoria – sa patrunda in cele mai tainice unghere ale sufletului omenesc; prin aceasta Taina el trebuie sa-l povatuiasca si sa-l ajute pe om sa se descopere pana la capat, sa se deschida pe sine inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui insusi, fara sa tainuiasca ceva, spre a-si infrange orice rautate, fatarnicie ori dorinta rusinoasa fata de anumite lucruri, de a le tainui. Si in momentul unei asemenea deschideri, desavarsite si irepetabile, care, desigur, presupune o incredere maxima, preotul primeste posibilitatea sa indrume sufletul celui ce se pocaieste; caci omul care se caieste vine si isi incredinteaza sufletul in mainile duhovnicului.

Patimile

Radacinile pacatoase, dupa cum ne invata Sfintii Parinti, sunt patimile. 

Da, pacatul savarsit de tine este foarte greu. Insa important nu este doar sa te caiesti de acest pacat, de aceasta fapta ori greseala savarsita, ci mult mai important este sa ajungi la pocainta pentru patima care a nascut ori naste permanent acest pacat, si care pentru tine a devenit o boala primejdioasa. Trebuie sa intelegi ca tocmai aceasta patima trebuie sa o dezradacinezi din inima ta, pentru ca astfel sa-ti schimbi sufletul, sa-ti schimbi viata. Tu te vei putea apropia de Dumnezeu doar atunci cand in viata ta duhovniceasca savarsesti mai intai aceasta schimbare.

Taina Spovedaniei / documentar

Taina pocaintei are patru faze sau momente distincte:

⋙ Cainta sau parerea de rau pentru pacatele savarsite

⋙ Spovedania sau marturisirea pacatelor catre duhovnic

⋙ Indeplinirea canonului de pocainta (epitimia sau certarea) dat de duhovnic

⋙ Dezlegarea sau iertarea pacatelor, pe care o da Sfantul Duh, prin duhovnic.

 Dintre aceste faze sau trepte, cea dintai e de ordin psihologic, launtric, iar celelalte sunt acte rituale (liturgice), care fac parte din randuiala marturisirii. Ultimele doua (indeplinirea epitimiei si dezlegarea de pacate) se pot inversa ca ordine. In principiu, dezlegarea ar trebui data numai dupa indeplinirea canonului, asa cum se si proceda, de fapt, odinioara; in practica insa, ea se da astazi indata dupa spovedanie, ramanand ca fiecare penitent in parte sa-si indeplineasca epitimia in timp, adica fie inainte, fie dupa impartasire.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇