Metaniile sunt o cale către smerenie și împăcare interioară. Fă-le cu inimă curată, iar Domnul îți va răsplăti cu harul Său!
†
Începe cu rugăciunea:
Înainte de a începe, rostește o rugăciune scurtă, cerând ajutorul lui Dumnezeu să te călăuzească în această lucrare sfântă.
Poziția corectă 🧎♂️:
Stai drept, cu picioarele lipite, brațele lăsate în jos. Privește în față, ținând mintea și inima concentrate pe rugăciune.
Rugăciunea interioară :
În timpul metaniei, spune în gând sau cu voce joasă:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.
Făcând metania mică:
Înclină-ți ușor trunchiul înainte, atingând cu mâna dreaptă pământul și făcându-ți semnul crucii.
Făcând metania mare :
Începe cu semnul crucii, apoi lasă-te ușor în genunchi și sprijină-ți fruntea pe pământ. Ridică-te apoi ușor, fără grabă, păstrându-ți respirația ritmică și mintea îndreptată către rugăciune.
Îndrumările Părintelui Porfirie:
Părintele Cuviosul Porfirie ne învață că, atunci când facem metanii, esențial este să le însoțim cu dragoste și smerenie. El spune:
Cel mai important este ca rugăciunea să nu fie doar o repetiție a unor cuvinte și gesturi, ci să fie izvorâtă din inimă. Chiar dacă faci o singură metanie, dar o faci cu dragoste și cu atenție, ea valorează mai mult decât mii de metanii făcute mecanic.
Echilibrul între trup și suflet :
Cuviosul Porfirie ne sfătuiește să fim atenți la oboseala fizică. Dacă ne simțim obosiți, mai bine să ne oprim, deoarece rugăciunea trebuie să rămână vie.
Rugăciunea nu e doar lucrarea trupului, ci și a minții. Fă metanii atâtea câte simți că te ajută să rămâi în comuniune cu Dumnezeu.
Păstrează concentrare și liniște :
Metaniile trebuie făcute cu mintea liniștită, fără griji sau gânduri deșarte. Dacă mintea se risipește, reia rugăciunea cu blândețe. Părintele Porfirie spunea că în orice rugăciune, „dacă mintea fuge, nu te neliniști. Adu-o înapoi cu iubire, nu cu forța.”
Metaniile nu sunt de la om, ci descoperire dumnezeiască.
Metaniile nu sunt de la om, ci descoperire dumnezeiască, Hristos Însuși a făcut și El metanii când Se afla în grădina Ghetsimani, căzând cu fața la pământ și apoi ridicându-Se. Metaniile fac bine și sufletului și trupului. De aceea asceții nu pățesc cu una cu două infarcturi ori alte boli de inimă etc., întrucât, prin metanii, arterele și vasele de sânge se păstrează excelent, iar sufletul se liniștește, spulberând supărările. Metaniile nu sunt de la om, ci descoperire dumnezeiască, și nefericit este omul care nu a aflat taina lor. Cei ce fac metanii noaptea, înainte de a adormi, alungă din minte grijile de zi cu zi, se liniștesc și dorm mult mai bine.
Să faceţi la rugăciune câte metanii puteţi, chiar dacă obosiţi. Când rugăciunea e însoțită și de jertfă, devine mai eficientă și mai plăcută lui Dumnezeu.
După metanii urmează bucurie mare, ușurare, pace în suflet, iar trupului nu-i va mai rămâne niciun singur mădular nefolosit și nepus la lucru.
Cuviosul Porfirie Kapsokalivitul
Mirenii, prin gimnastică, îşi fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, îşi fac şi sufletele şi trupurile şi mai sănătoase.
RăspundețiȘtergere- Gheronda, vă doare trupul?
RăspundețiȘtergere- Nu, pentru că fac... gimnastică duhovicească.
- Adică?
- Metanii, binecuvântato! Vezi, mirenii au gimnastică suedeză, iar monahii metaniile. Mirenii, prin gimnastică, îşi fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, îşi fac şi sufletele şi trupurile şi mai sănătoase. Sărmanii mireni nu ştiu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci şi la cea a trupului. Fac bine la încheieturi, înlătură fragilitatea, fac să dispară burţile nefireşti, împrăştie linişte şi dau nobleţe. Odată cu acestea, metaniile dau omului posibilitatea să urce la înălţimile duhovniceşti ale virtuţilor, dar şi pe înălţimile munţilor cu multă uşurinţă, fără să gâfâie.
Metanii mici sau închinăciunile pana la pamant se pot face oricând, fără nici o restricţie.
RăspundețiȘtergereMetanii mari nu se fac conform canonului 20 al primului sinod ecumenic, canonului 90 al celui de-al 6 sinod ecumenic: – după ce am primit Sfânta Împărtăşanie (în acea zi); – la sfârşitul săptămânii, de la rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne…“ de la vecernia de vineri şi până duminică la aceeaşi rugăciune de la vecernie, cu excepţia praznicelor închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12 Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi în Vinerea Mare la scoaterea Sfântului Epitaf; – în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, iar în particular (la chilie, acasă), de la vecernia din Vinerea Mare până la Înălţare; – de la Naşterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie).