Tot omul este mincinos: Cum să răspundem chemării lui Dumnezeu

   Psalmul 115: „Tot omul este mincinos!” – O chemare la introspecție și acțiune spirituală

†

   Adevărul care eliberează: Lecții din Psalmul 115

 

   Cuvintele Psalmului 115: „Tot omul este mincinos!” ne provoacă să reflectăm adânc asupra condiției noastre umane și asupra felului în care ne raportăm la adevăr. La o primă vedere, această afirmație poate părea exagerată sau chiar ofensatoare. „Cum să fim cu toții mincinoși?”, ne-am putea întreba.

   Dar dacă privim cu sinceritate în adâncul inimii noastre, vom descoperi că minciuna nu ține doar de cuvintele false pe care le rostim altora, ci mai ales de felul în care ne mințim pe noi înșine. Este vorba despre acele "auto spălări" și justificări pe care le construim ca să evităm să ne confruntăm cu realitatea păcatului nostru. Este vorba despre refuzul nostru de a recunoaște adâncimea răului care a prins rădăcini în inima noastră și despre tendința de a ignora consecințele pe care acesta le are asupra vieții noastre și asupra celor din jur.

   Această "auto spălare" – această minciună pe care ne-o spunem nouă în sine – este una dintre cele mai mari capcane ale firii noastre căzute. De multe ori, preferăm să ne vedem ca fiind „buni”, „corecți”, „vrednici”, și astfel ne ascundem în spatele unei imagini false, o imagine care ne împiedică să ne pocăim cu adevărat. Dar Dumnezeu, Cel care vede toate, nu poate fi "spălat" cu minciuni. Diavolii, care încercă neînvăluit să ne smulgă sufletele, știu și ei adevărul.

   Aşadar, ce rămâne de făcut? Poate că în fața acestui adevăr copleşitor – că suntem mincinoşi, că ne mințim pe noi în sine, că suntem căzuți – ne simțim tentați să cădem în deznădejde sau să ne lăsăm zdrobiți. Dar tocmai aici intervine marea speranță pe care ne-o oferă credința.

   Ieromonahul Serafim Rose, un mare duhovnic al timpurilor moderne, ne avertizează: „Este mai târziu decât credem! Să ne grăbim deci să facem lucrarea lui Dumnezeu!” Această avertizare nu este menită să ne paralizeze, ci să ne mobilizeze. Este un îndemn să privim realitatea cu curaj și să răspundem chemării Domnului cu toată ființa noastră.

Cum putem face acest lucru?

1. Recunoașterea păcatului: Primul pas este să avem curajul de a ne privi în oglindă, nu așa cum vrem să ne vedem, ci așa cum suntem cu adevărat. Aceasta presupune să ne smerim, să cerem luminarea de la Dumnezeu și să ne pocăim sincer.

2. Căutarea adevărului: Să nu ne mai ascundem în spatele minciunilor sau justificărilor, ci să ne dedicăm căutării adevărului, prin rugăciune, citirea Scripturilor și viețuirea în comuniune cu Biserica.

3. Acțiunea concretă: Chemarea de a face lucrarea lui Dumnezeu nu este doar un apel la introspecție, ci și la fapte. Să iubim, să iertăm, să ajutăm, să ne dedicăm timp și energie pentru binele celorlalți.

   Adevărul este greu de privit în față, dar el ne eliberează. Prin harul lui Dumnezeu, putem depăși minciuna care stă la baza firii noastre căzute și putem trăi în lumină. Să ne grăbim, deci, să facem lucrarea Domnului, căci „este mai târziu decât credem”.