Treceți la conținutul principal

Viața Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș

Viața Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș

Fecioria și milostenia – candela aprinsă a unei copile de 12 ani. 7 Decembrie sărbătorim pe Sfânta Muceniță Filofteia, de la Curtea de Arges

Viața Sfintei Mucenițe Filofteia – Copila Milosteniei și a Curăției

Fecioria și milostenia sunt două comori duhovnicești care, atunci când sunt împreună, fac din om o „fecioară înțeleaptă” – ca în Evanghelia celor zece fecioare. Fecioria păzește curăția trupului și a minții, iar milostenia umple vasul sufletului cu untdelemnul iubirii față de aproapele. Una fără cealaltă rămâne seacă: fecioria fără milă poate deveni mândrie, iar milostenia fără curăție se poate amesteca cu slava deșartă.

Sfânta Muceniță Filofteia a înțeles, de copilă, acest adevăr. A unit curăția vieții cu milostenia lucrătoare, și pentru dragostea de Hristos și de cei săraci a primit cununa muceniciei, la numai 12 ani. Viața ei este o cateheză vie despre cum trebuie trăită Evanghelia „până la capăt”.

  Nașterea și copilăria la Târnovo

Sfânta Filofteia s-a născut în cetatea Târnovo, în vechea Bulgarie, din părinți creștini de neam simplu, plugari. Mama ei era femeie cu viață aleasă, temătoare de Dumnezeu. Nu a trăit mult după nașterea copilei, dar a apucat să îi pună în inimă semințele celor mai importante virtuți:

  • dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele,

  • curăția vieții (fecioria),

  • iubirea de săraci și milostenia,

  • gândul la veșnicie și la deșertăciunea vieții trecătoare.

Inima copilului era „pământ bun”, cum spune Domnul în pilda semănătorului. Cuvintele mamei au căzut în sufletul Filoteei ca în ceara moale și s-au întipărit adânc. După ce mama a trecut la Domnul, Filofteia a rămas moștenitoarea nu doar a casei, ci mai ales a faptelor ei bune.


  Creșterea duhovnicească: biserica, postul și rugăciunea

Deși ar fi putut, ca multe fete tinere, să se lase atrasă de lucruri deșarte – haine scumpe, podoabe, cântece lumești, dansuri – Filofteia a ales alt drum.

Ea:

  • Mergea des la biserică, stând cu evlavie la slujbe;

  • Asculta cu mare luare-aminte citirile din Sfânta Scriptură;

  • Postea după putere, încă din copilărie;

  • Se ruga cu lacrimi, cerându-I lui Dumnezeu ajutor ca să împlinească nu doar cu urechea, ci cu fapta Cuvântul auzit.

Domnul, Care vede inimile, a trimis harul Său peste ea, întărind-o în hotărârea de a trăi curat, smerit și cu dragoste față de toți.


  Descoperirea milosteniei: „Fericiți cei milostivi…”

Viața Sfintei Mucenițe Filofteia – Copila Milosteniei și a Curăției

Într-o zi, ascultând Sfânta Evanghelie în biserică, Filofteia a auzit cuvintele Domnului:

„Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Acest cuvânt i-a pătruns atât de adânc în inimă, încât l-a primit ca și cum Hristos Însuși i-ar fi vorbit:

„Dacă vei milui pe aproapele cu cele trecătoare, Eu te voi milui cu cele veșnice… Dacă vei sătura pe cei flămânzi, Eu te voi sătura cu bunătățile cerești...”.

De atunci, a hotărât în sinea ei:

  • să nu lase flămând pe niciun sărac care îi cere,

  • să nu trimită gol pe nimeni care are nevoie de haine,

  • să facă toate acestea în taină, ca să nu fie lăudată de oameni, ci să primească răsplata doar de la Dumnezeu.

Împlinea întocmai cuvântul Domnului:

„Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta...” (Matei 6, 3).


  Viața ei de milostivă: hrană, haine, lacrimi pentru cei în nevoi

Filofteia nu era doar „sensibilă”, ci hotărâtă în milostenie.

  • Hainele bune pe care i le cumpăra tatăl ei, ea le purta puțin, apoi le dădea săracilor.

  • Din bucatele casei – și mai ales din cele pe care le ducea la câmp tatălui – împărțea celor flămânzi.

  • Ca să nu cadă în mândrie, făcea toate acestea cât putea de ascuns.

Dragostea ei față de aproapele era atât de mare, încât se purta cu săracii mai bine decât cu ea însăși. Împlinea cuvântul:

„Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” – ba chiar, am putea spune, „mai mult decât pe tine însuți”.


  Ispitele din familie: mama vitregă și tatăl orbit de patimi

Însă, după cum spune Scriptura:

„Fiule, de te apropii să slujești Domnului, gătește-ți sufletul pentru ispită” (Înț. Sirah 2, 1).

Diavolul nu a suportat să vadă o copilă atât de hotărâtă pentru Dumnezeu. Nu a ridicat împotriva ei împărați păgâni, ci chiar pe cei din casa ei:

  • pe mama vitregă,

  • și pe tatăl ei, îngroșat la minte.

Mama vitregă o ura, o ocăra, o bătea, o pâra tatălui pentru milosteniile ei. Tatăl, în loc să se bucure că are o fiică atât de curată la suflet, se lăsa întunecat:

  • o bătea pentru hainele date săracilor,

  • o lovea pentru bucatele împărțite celor flămânzi,

  • nu înțelegea că ea adună „comoară în cer”, nu pierde nimic.

Filofteia răbda toate cu blândețe, rugându-se lui Dumnezeu să îi dea putere „până la sfârșit”. Răbdarea ei amintește de răbdarea dreptului Iov, dar trăită de o copilă.


  Drumul spre mucenicie: bucatele pentru săraci

Într-o vreme de semănat, tatăl ei lucra la câmp ca plugar. După obicei, a poruncit soției sale să-i trimită mâncare prin Filofteia.

Pe drum, săracii, știind bunătatea fetii, îi ieșeau înainte. Fericita copilă, neavând altceva cu ce să-i ajute, le dădea din bucatele tatălui.

Așa s-a întâmplat mai multe zile la rând, iar tatăl rămânea flămând. Când s-a plâns soției, aceasta i-a spus:

„Eu trimit destule… Fiica ta le dă săracilor”.

Atunci tatăl a hotărât s-o pândească.


  Clipă de furie, clipă de mucenicie

Într-o zi, Filofteia a ieșit, ca de obicei, cu coșul de mâncare. Săracii i-au ieșit în cale, iar ea a împărțit și de data aceasta din bucatele tatălui.

Văzând aceasta, orbit de mânie, tatăl și-a scos barda plugărească și a aruncat către ea, lovind-o la picior. Rana a fost atât de grea, încât copila și-a dat sufletul pe loc în mâinile lui Dumnezeu.

Astfel, Sfânta Filofteia s-a făcut muceniță în vreme de pace, nu ucisă de prigonitori păgâni, ci de însuși tatăl ei, „pentru dragostea de Hristos și de săraci”.

Jugul pe care îl purtase atâta timp – bătăile, ocările, prigonirile – s-a încununat cu moarte mucenicească. Hristos, Mirele ei, a chemat-o la nunta cea veșnică, împreună cu fecioarele înțelepte.


  Minunile de la trupul ei: lumină cerească și „greutatea” sfintelor moaște

După uciderea ei, s-a arătat slava lui Dumnezeu:

  • trupul ei a rămas întins pe pământ, dar din rană încă mai curgea sânge;

  • o lumină cerească strălucea în jurul sfintelor ei moaște, luminând locul.

Tatăl, cuprins de frică, a încercat să o ridice, dar nu a putut nici să o miște. A alergat în cetate și a chemat pe arhiepiscop, pe cler și pe popor. Cu făclii și tămâieri, au venit cu toții la locul muceniciei. Au făcut rugăciuni și psalmi, dar nici îngropătorii, nici arhiereii nu au putut ridica trupul sfintei.

Atunci au înțeles că Dumnezeu însuși rânduiește unde vrea să fie dusă.

Au început să pomenească diferite cetăți și mănăstiri, de la sud și de la nord de Dunăre. De fiecare dată, trupul sfintei rămânea nemișcat. Când însă au pomenit biserica domnească de la Curtea de Argeș, trupul Filoteei s-a ușurat îndată, devenind mai ușor decât greutatea firească.

Așa s-a vădit voia lui Dumnezeu: Sfânta Filofteia să fie dăruită Țării Românești.


  Aducerea sfintelor moaște la Curtea de Argeș

În vremea aceea domnea în Țara Românească un voievod binecredincios, Radu (numit de unii „Radu Negru”), ctitor al bisericii domnești de la Curtea de Argeș.

De la Târnovo i s-a trimis scrisoare, cu vestea minunată:

  • despre viața sfintei,

  • despre mucenicia ei,

  • despre luminarea locului unde zăceau sfintele ei moaște,

  • despre faptul că a devenit cu neputință de ridicat, până când s-a pomenit biserica din Curtea de Argeș.

Voievodul a primit vestea cu mare bucurie. A trecut Dunărea cu arhierei, preoți, boieri și mulțime de popor, cu făclii și cu cântări, și a întâmpinat sfintele moaște.

Cu multă cinste le-a adus în Țara Românească și le-a așezat în biserica domnească din Curtea de Argeș, unde se află și astăzi, spre mângâierea și ocrotirea credincioșilor.

De atunci, Sfânta Filofteia:

  • tămăduiește bolnavi,

  • dă vedere celor orbi,

  • izbăvește pe cei stăpâniți de duhuri necurate,

  • ajută tinerilor, copiilor și celor care se luptă cu nedreptăți în familie,

  • ocrotește pe cei nedreptățiți și le întărește răbdarea.


  Ce ne învață Sfânta Filofteia astăzi

Viața Sfintei Mucenițe Filofteia nu este doar o povestire frumoasă pentru copii. Este o chemare pentru fiecare dintre noi.

Ea ne învață:

  1. Să unim fecioria cu milostenia
    – nu ajunge să fim „corecți moral” dacă nu avem inimă milostivă;
    – nu ajunge să ajutăm oamenii dacă trăim în necurăție și nepăsare față de poruncile lui Dumnezeu.

  2. Să iubim milostenia în taină
    – să ajutăm fără să căutăm slava oamenilor;
    – să ne fie de ajuns să știe Dumnezeu.

  3. Să fim statornici în fapte bune chiar când suntem prigoniți
    – uneori cei mai mari prigonitori pot fi chiar din casă;
    – răbdarea în necazuri, unită cu dragostea, duce la cununa sfințeniei.

  4. Să-i învățăm pe copii de mici faptele bune
    – mama Filoteei i-a pus în inimă credința și milostenia, iar copilul a mers mai departe decât mama;
    – copilul deprins cu biserica, rugăciunea și milostenia poate deveni un stâlp al Bisericii.

  5. Să alergăm la sfinți cu credință
    – Sfânta Filofteia nu a părăsit poporul care o cinstește;
    – ea este o ocrotitoare puternică a copiilor, tinerilor și a celor nedreptățiți.


  Rugăciune către Sfânta Muceniță Filofteia

Sfântă Muceniță Filofteia, fecioară curată și milostivă,
tu, care ai iubit mai mult pe Hristos și pe aproapele decât viața ta,
privește cu milă spre noi, păcătoșii.
Întărește-ne în fapta bună, în răbdarea necazurilor
și în dragostea față de cei săraci și necăjiți.
Roagă-te pentru copiii și tinerii noștri
să crească în credință curată, în curăție și în milostenie.
Fii acoperământ celor nedreptățiți, alinare celor întristați,
ajutor celor ce se roagă ție cu credință,
ca împreună cu tine să ne învrednicim și noi
de cămara cea de nuntă a Mirelui Hristos,
lăudând în veci pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin.

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Hramul Bisericii din Schei, Câmpulung Muscel

   Pe 21 noiembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică, o zi de mare însemnătate spirituală. Biserica din Schei, Câmpulung Muscel, și-a cinstit ocrotitoarea prin slujbe speciale și rugăciuni, reunind credincioșii într-o atmosferă de bucurie și comuniune. Sărbătoarea reamintește importanța dăruirii lui Dumnezeu și a mijlocirii Maicii Domnului în viața noastră. †   Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Hramul Bisericii din Schei, Câmpulung Muscel    Pe 21 noiembrie, creștinii ortodocși de pretutindeni prăznuiesc Intrarea Maicii Domnului în Biserică , o sărbătoare ce reamintește de dăruirea Preasfintei Fecioare Maria la Templul din Ierusalim , moment ce marchează începutul vieții sale în slujirea lui Dumnezeu.    An de an, această zi devine prilej de bucurie și rugăciune în multe lăcașuri de cult din țară, care își cinstesc ocrotitoarea, printre ele numărându-se și Biserica din Schei din municipiul Câmpulung Muscel. O...

Cândești de Muscel, satul binecuvântat al Patriarhului Iustin Moisescu

    Un fiu al Muscelului care a luminat Biserica: Patriarhul Iustin Moisescu †     Cândești de Muscel – Satul Patriarhului Iustin Moisescu    Într-un colț binecuvântat al Muscelului, la poalele dealurilor argeșene, se află satul Cândești — locul care a dat lumii unul dintre cei mai mari păstori ai Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhul Iustin Moisescu. Un vis pentru satul Cândești    Astăzi, părintele paroh Andrei Poștu poartă în suflet dorința de a închina un mic muzeu memoriei celui mai renumit fiu al satului. În biserica din Cândești se va așeza, spre pomenire și cinstire, o lucrare dedicată patriarhului care a luminat Biserica românească în vremuri grele. Acest demers este și împlinirea voii Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, care a dăruit credincioșilor musceleni o carte de suflet: „Cândești de Muscel. Satul Patriarhului Iustin Moisescu” — o lucrare ziditoare, așezată la temelia credințe...

Nektaria Karantzi: Vocea de Aur a Muzicii Bizantine

   Nektaria Karantzi: O Voce a Muzicii Bizantine cu Răsunet Internațional †    Nektaria Karantzi: O Viață Dedicată Muzicii Bizantine și Sacre    Nektaria Karantzi , originară din Atena, Grecia, reprezintă o figură emblematică a muzicii bizantine și sacre. Cu o voce de o profunzime spirituală rar întâlnită, Nektaria este recunoscută la nivel internațional ca una dintre cele mai importante interprete din acest domeniu. Activitatea sa, atât pe scenă, cât și în studio, este dedicată integral cântului bizantin, perpetuând tradiții muzicale vechi și sacre care traversează granițele culturale și lingvistice. O Viață Dedicată Muzicii Bizantine    Nektaria Karantzi a început să-și contureze drumul în muzica bizantină la o vârstă fragedă. La doar 9 ani, era deja implicată în activități corale, iar la 14 ani și-a lansat prima înregistrare. De-a lungul timpului, vocea sa a devenit o punte între tradiția muzicală grecească și audiențele internaționale. Un epi...