Calvarul Aiudului – Crucea neamului românesc ridicată din „Râpa robilor”
Află povestea impresionantă a Monumentului Calvarul Aiudului din Râpa Robilor: simbol al suferinței deținuților politici, al martiriului românesc și al credinței care a biruit temnița comunistă.
Există locuri în România unde pământul nu mai este doar pământ, ci mărturie. Unde tăcerea nu este gol, ci rugăciune nerostită. Un astfel de loc este „Râpa robilor” – sau „Dealul robilor” – de lângă Aiud, locul unde au fost îngropați, în ascuns și fără cruce, deținuții morți în temnița comunistă.
Aici se înalță astăzi Monumentul „Calvarul Aiudului”, una dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale suferinței și jertfei românești din secolul XX.
Un monument al durerii și al nădejdii
Amplasat în partea de sud-vest a municipiului Aiud, monumentul impresionează nu doar prin dimensiuni, ci mai ales prin încărcătura lui simbolică:
-
înălțime: 18 metri
-
lățime: 6 metri
-
lungime: 27 metri
Deasupra structurii sunt așezate 14 cruci, fiecare de 6 metri înălțime, dispuse în două șiruri îmbinate, peste care se înalță o cruce mare, ușor înclinată.
Cele 14 cruci îi simbolizează pe martirii care poartă pe umeri crucea cea mare – adică suferința întregului neam românesc. Este o imagine tulburătoare: nu doar câțiva oameni au suferit, ci un popor întreg a fost răstignit în istorie.
Pe brațele crucii mari se află două găuri – simbol al ochilor plânși îndreptați spre Dumnezeu, singurul sprijin al celor întemnițați, batjocoriți și uitați de lume, dar niciodată uitați de Cer.
Din inițiativa martorilor suferinței
În anul 1992, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România – filialele Alba și Sibiu – a hotărât ridicarea unui monument și a unui așezământ monahal în „Râpa robilor”. Nu ca gest arhitectural, ci ca act de pomenire, de mărturisire și de vindecare a memoriei naționale.
Concepția monumentului aparține arhitectului Anghel Marcu, în colaborare cu arhitecții Nicolae Goga și Liliana Chiaburu. Lucrările de execuție s-au încheiat în 1999, iar rezultatul este o operă care nu se privește doar cu ochii, ci se simte cu inima.
Un altar al memoriei
În interiorul monumentului se află un paraclis. De-a lungul treptelor care urcă spre Altar, pe pereți, sunt așezate plăci de marmură albă, pe care sunt înscrise numele celor care au trecut prin închisorile comuniste din România.
În dreptul celor executați în penitenciare, în fața numelui lor, a fost trecută litera „e”.
O literă mică.
Dar care apasă cât o cruce mare.
Fiecare nume este o viață. Fiecare viață este o jertfă. Fiecare jertfă este o rugăciune mută care strigă către cer.
Recunoaștere și misiune
În anul 1997, monumentul și autorul său au primit premiul special în cadrul premiilor Arhitext Design. Astăzi, Calvarul Aiudului este prezent în majoritatea ghidurilor turistice și este vizitat de cei care trec prin oraș, dar mai ales de cei care vin să-și plece genunchii și inima.
Nu este un simplu obiectiv turistic.
Este un loc de pelerinaj al conștiinței românești.
O cruce care ne privește pe toți
Calvarul Aiudului nu vorbește doar despre trecut.
Vorbește despre responsabilitatea noastră de a nu uita.
Despre datoria de a înțelege că libertatea noastră de astăzi este zidită pe oasele și lacrimile altora.
Acolo, în „Râpa robilor”, nu sunt doar morți.
Sunt mărturisitori.
Sunt rugători.
Sunt străjeri nevăzuți ai neamului.
Iar crucea lor, ridicată spre cer, ne întreabă în tăcere:
Ce facem noi cu jertfa lor?
Rugăciune pentru martirii din temnițele comuniste
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Primește în Împărăția Ta sufletele robilor Tăi care au pătimit, au fost umiliți, flămânzi, bătuți și uciși pentru credință, pentru adevăr și pentru neamul lor.
Odihnește-i, Doamne, în lumina feței Tale, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Pomenește-i pe toți cei ale căror nume sunt scrise pe plăcile de la Aiud și pe cei ale căror nume le știi doar Tu, și fă ca jertfa lor să nu fie uitată, iar sângele lor să fie sămânță de credință pentru neamul nostru.
Întărește-ne și pe noi, cei de astăzi, să nu ne rușinăm de Crucea Ta, să nu ne vindem conștiința și să nu ne pierdem sufletul pentru liniștea trecătoare a acestei lumi.
Dă-ne, Doamne, inimă recunoscătoare, memorie vie și credință lucrătoare, ca să putem spune și noi, la vremea noastră: am păzit ce ne-a fost încredințat.
Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, în vecii vecilor. Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu